Lennon

Muzica zilelor noastre

Lennon
 
Adrian SIMEANU 
 
Au fost cândva Beatles. Acu` șase decenii, precis, pe la Liverpool, s-au strâns laolaltă. Pentru eternitate și admirație-n veci. John, Paul, Ringo și George. Sau Lennon, McCartney, Starr, Harrison, completamente vorbind. Pop-rockul evolutiv, în permanență inovativ, fiind muzica lor iubită și azi pe mapamond ca un cult. Din păcate, după o vreme realmente prodigioasă-n concerte, înregistrări, se despart. John Winston conlucrând uneori fructuos și cu a sa parteneră, japoneză de neam. Yoko Ono, pe nume. ”Mother”, ”Women” ”Imagine”, de pildă, rămân memorabile cert în context. Până când, în 1980, tot în zi de Undrea, îl împușcă în spate, la New York, cel căruia-i dăduse mai inainte autograf. Trist, tare trist, dar adevărat. Lennon intrând în legendă cu vocea și textele sale. Cu altele câte-o fi mai făcut, bune sau rele, în scurta viață ce i-a fost dat s-o trăiască p-aici, pe pământ...
 
Fost-a un om cu un parcurs existențial nu prea lin, dară vădit talentat. Înzestrat pentru buna cântare și sunetul ei pe plac omenirii etern. Și el, un idol nestrămutat al tinereții noastre din veacu` trecut, afirm răspicat. Legănată benefic enorm pe aripi de blues, jazz, rock & roll. Motiv întrutotul îndreptățit să scriu, ascultându-l din nou, astă tabletă ca amintire. Și s-o dau la publicat neîntârziat, spre comemorare binemeritată. Confrate John, nu te-om uita niciodată...