Negrilă - Adrian SIMEANU

 Cartea zilelor noastre

Adrian SIMEANU

Negrilă

 

Exemplar canin mai rar întâlnit. ”Bucureștean” aciuat pe strada Urmuz. După demolările hâde. În atenția câtorva ”mari și mici puteri”. Iscând ”probleme naționale” și ”interes mondial”. Dând bătaie de cap regimului ”caninist”. Conducătorilor ”iluștri”. ”Hingherității” neobosite. Vecinilor parveniți, sclifosiți, înrăiți. Turnători neostoiți. Îndrăgit nespus de copii și adulți normali. Câine falnic, curajos, lătrător impetuos. Străjer zonei, cu folos. Animal inteligent, vrednic și eficient...

  

Povestea lui, cât-a fost, prilej de carte, cu rost. ”Pentru uituci” și ”născuți după 1989”. ”Dar nu numai pentru ei”, evident. ”Iepoca de aur”, din belșug tratând.  România, sigur, de sub Ceaușești. Opresiunea, înfometarea, delațiunea, alienarea. Parvenitismu`, servilismu`, șantaju`, socialismu`...

  

Hidoase vremi, chiar monstruoase (ajunse, azi, mai ticăloase). Pe care Erich Nussbaum, hâtru le descrie. Cu umor înfloritor, nesfârșit, cuceritor. Evocând corifei băștinași, cu temei. Într-un text plin de culoare, fără vreo exagerare. Serios, ingenios, haios, extra, savuros. Bună fantezie, super parodie. Clară măiestrie în alcătuire, vie mărturie astă povestire. Pentru câini, o pledoarie mustind de simțire. Bipezilor de atunci, în schimb, o afurisire. Că nu se lăsară și mi-l terminară pe bravu` Negrilă. Făr-a intui că timp o veni când o deveni erou de roman iubit în uman cum nici n-or gândi. Căci prin ochii săi, metaforic spus, cert om desluși lumea și politica din veacu` trecut. Țara și românii de sub comunism. Plin de fanatism, nu de umanism. Păcat că Erich s-a dus în pământ și opul acest`, singular îi rămase prin biblioteci. Ar fi avut de așternut despre ”democrația originală” bogat. Adecvat, adevărat, certamente talentat. Mereu de apreciat întrutotu` meritat... 

Erich Nussbaum, Între Ialta și Malta, Ed. HELICON, 1994