Când pui pariu să-ți mai astâmperi anii - Nicolae MĂTCAȘ

 

Nicolae MĂTCAȘ

Când pui pariu să-ți mai astâmperi anii

O viață-alergi să prinzi pe-o clipă clipa.

Nu-i stavilă să te oprească, una,

Că ea-i o hoață unică, nebuna:

Când mai s-o-nșfaci, ți-a fluturat aripa!

Zurlie-i viața, fruct necopt, verduna.

Copil naiv, risipitor, risipa.

Nu simți cum se subție-n pripă pripa

Și sună-a gol, dezacordată, struna.

Când pui pariu să-ți mai astâmperi anii,

Constați: s-au scurs din pungă gologanii...

Cu moartea doar să nu te-ncerce jocul:

Te mistuie necruțător, ca focul,

Să fii tu singur, slab, inofensiv

Sau exaltat, cu droaia,-n ”Colectiv”.