Bogdan Boeru
Marină
Să mergem, dar!
Cu pasul într-o doară
Să ne lăsăm cuprinși
De valul smaragdin!
Nisipul de sub tălpi
Să se preschimbe-n file
Și noi să-i fim penițe
Iar marea călimară.
Cu sarea ei cea verde
Pe mal să iscălim!
Pentru o clipă doar!
Măcar de-o respirare...
Măcar că efemerul
Să credem că-l mințim.
Să decupăm cu ochii
Un verde val de mare,
Pasul cel scris în urmă
Cu el să-l învelim,
Iar clipa să atârne,
Pierdută-ntr-o uitare
Vecină cu eternul
Orizont marin.
Dar printre vorbe curge
Nisip ca dintr-o rană,
Lăsând silabe frânte
Să zboare în adânc.
Sunt stoluri de catarge
Învinse de furtună;
Sunt valuri de cleștar,
Ce umplu călimara
Vărsată peste malul
De semne primitor,
Ștergându-l.
De la capăt!
(A mai trecut o viață...)
Să mergem, dar!
Cu pasul într-o doară
Să ne lăsăm cuprinși
De valul smaragdin!
Postări
0 Comentarii