Vasile MANDRIC
Pastilele
Când ai venit la mine-ți amintești?
Că ne-ndemnase viața la idile
Și-am dat la câini, vre-o câteva pastile
Întrând cu Luna, în casă prin ferești!
Ieșise-i tu din rândul de copile,
Căci te chinuiau dorințele firești,
Să fii mai repede ceia ce ești,
Chemarea vieții, peste ani și zile.
Și-a fost atunci, aproape ca-n povesti,
Că n-am mai dat la câini acele pile,
Căci rupte-a fost zăgazurile firești!
Apoi ne-am întâlnit în nopți și zile
Lăsându-ți libertatea să iubești
Dar noi luam tot felul de pastile!
Postări
0 Comentarii