Cântec de gară - Stere BUCOVALĂ

 

Stere BUCOVALĂ ♰

Cântec de gară

Niciodată n-am scris un poem despre gări,

Despre trenuri sau despre necunoscute peroane

Unde aşteaptă iubitele cu ochii ca două mări

Şi-o pleoapă ce bate mereu între frisoane.

Nu ştiu dacă acum vorbesc despre iubire

Sau despre macazul care ar putea să despartă

Linia unu de linia trei, totdeauna fără oprire,

Sau despre cerul retras la depou pe o linie moartă

Nici despărţirea n-am cunoscut-o prea bine

Biletele către ea au fost vândute de mult

Atenţie, călători, urmează staţia Două Suspine

Vă rugăm nu vă-nghesuiţi mai sunt şi alţii la rând!

Despre gări, până-acum, n-am scris aproape nimic,

Deşi aş fi fost un bun impiegat de mişcare;

La capătul peronului cineva flutură sângele ca pe-un batic

Semn că aş fi aşteptat de doi ochi şi o mare.