Ciprian VESTEMEAN
Poezia norilor
„Cărunte-aureole moi și sure,
Nor tulbure de bucle, neguri crețe,
Șuvițe lungi de fum pe frunți obscure
Descoperite crud și cu tristețe”.
(Ana Blandiana, Examen)
Am plantat în grădina
din spatele școlii,
o sămânță de idee,
sub pământul de gânduri
și pietriș.
Din când în când,
ploaia a unit cerul
cu pământul
și Soarele a îmbrățișat
cu brațele lui de lumină
micuța plăntuță.
Ani de frământări și luptă
cu vânturi, arșiță și perne de nori…
iar azi, arborele cu idei,
ține umbră
poetului ce-i scrie
iubitei o sonată,
scrisori…
Postări
0 Comentarii