Ciprian VESTEMEAN
Poezia norilor
„Cărunte-aureole moi È™i sure,
Nor tulbure de bucle, neguri crețe,
Șuvițe lungi de fum pe frunți obscure
Descoperite crud È™i cu tristeÈ›e”.
(Ana Blandiana, Examen)
Am plantat în grădina
din spatele școlii,
o sămânță de idee,
sub pământul de gânduri
și pietriș.
Din când în când,
ploaia a unit cerul
cu pământul
și Soarele a îmbrățișat
cu brațele lui de lumină
micuța plăntuță.
Ani de frământări și luptă
cu vânturi, arÈ™iță È™i perne de nori…
iar azi, arborele cu idei,
ține umbră
poetului ce-i scrie
iubitei o sonată,
scrisori…
0 Comentarii