Fiecare cu talentul său - Virgil ANDRONESCU

 

Virgil ANDRONESCU

Fiecare cu talentul său

Cunosc pe cineva care atunci când nu dorește să deranjeze sau să supere pe cineva într-o discuție, fie ea și polemică, vine cu expresia fiecare cu talentul lui! Astfel reușește, după propria părere, să fie obiectivă și chiar trăiește cu impresia că respectiva este deținătoarea talentului de a fi diplomat. E posibil să aibă dreptate, în oarece măsură, în ceea ce privește înzestrarea fiecăruia cu un anumit talent. Sunt oameni născuți cu un anume talent și sunt oameni cu anumite care dobândesc, prin experiență, aptitudini folositoare pe întreg parcursul vieții. Unii consideră că un scriitor devenit celebru prin talent ca fiind mult mai de apreciat decât un sportiv, de exemplu, care tot prin talent ajunge la fel de celebru în țară sau în lumea largă. Comparația e între mere și pere. Consider că și unul și celălalt sunt în egală măsură de apreciat și comparația nu își are rostul să detaliez aici. Fiecare își cultivă calitățile, scriitorul își educă creierul citind, dezvoltându-aria culturală, iar sportivul își îmbunătățește calitățile fizico-psihice. Ambii își cultivă talentul și își îmbunătățesc calitățile prin muncă asiduă. Talentul se descoperă- de cei din jur, aptitudinile se deprind ajutat de aceștia. În ambele cazuri, dacă nu există acel cineva talentul rămâne nedescoperit iar aptitudinile se dovedesc a fi și ele degeaba. Însă, sunt și cazuri în care auto-didacticismul joacă rolul important în aducerea talentului la nivel de artă și a aptitudinilor la nivel de profeionalism. Poți scrie fără a face literatură chiar având un nivel ridicat de cultură, dacă nu ai talent. 

Cred că talentul unui scriitor nu poate fi transformat în literatură fără a fi pus în legătură directă cu experiența de viață acumulată, cu trăirile personale, dincolo de evantaiul studiului și cunoașterii. Literatura înseamnă artă, iar arta nu e artă dacă nu transmite emoții, nu mișcă sufletul cititorului. Nu sunt de acord cu cei care spun că trecând printr-o facultate de filologie gata ești scriitor- incontestabil că e de mare ajutor!, cum nu cred că nici scriind fără un minimum de cultură, cel puțin cititul câtorva cărți de referință consemnate de istoria literară, poți deveni un scriitor de succes doar bazându-te pe talent. De curând am avut o scurtă discuție cu scriitor:

-Află că nici nu-mi trecea prin gând că o să ajung cumva prin lumea asta specială, perfidă, mincinoasă, invidioasă, nepăsătoare de aproape și periculoasă măcar pentru propriul cuget, care este lumea, așa zis bună a scriitorilor. Nu, eu stăteam, bine mersi, la locul meu, eram protejat și n-aveam,  practic, nevoie de alt ceva.  Am ajuns să mi se tipărească o carte pe care am lansat-o... grație unui prieten de suflet. De aici încolo a urmat o altă lume, cu totul altfel, pentru mine. Spiritul ei și protecția divină m-au canalizat spre a munci ca să merg pe acest nou drum în viață. Astfel am ajuns la câteva cărți publicate. Știu ce înseamnă singurătatea pentru un om sensibil care mai are idealuri și care a înmagazinat informație diversă, la greu. Deocamdată, ști prea bine, ăsta e destinul, crucea, cuiele și semnele tale, prietene.

-Până la urmă, pentru mine, cititul și scrisul sunt refugii din lumea asta și fuga de singuratatea care ma zdrobește zilnic. Nu mai pun la socoteală vicisitudinile vieții și nici tragediile din ultimii ani. Și daă s-a nimerit să-mi fie apreciate scrierile, s-a întamplat datorită, în mare măsură, talentului primit. 

-Exemplul concludent este cel al clasicilor literaturii naționale: Eminescu, Caragiale, Creangă, nu au avut nicio diplomă universitară! La fel, Gorki, Jack London, Lev Tolstoi ( care a făcut doar liceul militar, obligat fiind de condiția sa nobiliară), Mark Twain și chiar Hemingway!

-Unii au trait la firul gazonului iar alții la rădăcina troscotului. Contează. Apoi finalizarea trăirilor dau scorul final.

-Eu am citit cat am putut, restul a venit... De unde? A plouat mai mult pe camp peste troscot iar gazonul a fost udat artificial? Este, în fapt, o mare diferență. Numai că foarte mulți nu o sesizează sau nu o simt!

-Sunt intelectuali, de fapt foarte mulți, care NU au realizat o operă artistică, în un anume domeniu al culturii. Merita facuta o discutie pe tema Intelectual vs. Traitor de viata si opera artistica.

-Eu traiesc, cica, si îmi vars un of sau mai multe, nimic mai mult.

-Da, dar contează să fii scos în lume...altminteri cine ar ști de tine!