Alexandru Costin TUDOR
Unghiuri de zăpadă
...și, când vom găsi curajul să ieșim din noi
trecutul și prejudecățile ne vor urmări
cu gravitația și umbra unor lanțuri sfărâmate.
...prizonieri. Armura de prizonieri ne îmbracă
o simt rece ca un țipăt gravitațional care
măsoară distanța dincolo de aceasta,
în unghiuri de căderi și alb de zăpadă.
Nu, iubito! Nu am încetat nicio clipă să te simt
printre cuvinte.
Voi scrie metalic, ascuțit, primar ca un colț
ascuns de cerc,
zâmbetul tău va rotunji puțin muchiile cu îngăduință
și acceptare.
Știu!...sună ciudat, dificil, responsabil
ca încercarea de a defini un arc de cerc
prin linia-culoare a unui poligraf,
într-un timp de acum,
de posibil început,
de TU, de EU, de alb, de iarnă...
Postări
0 Comentarii