Generalul de hârtie - Mihai VINTILĂ

 

Mihai VINTILĂ 

Generalul de hârtie 

“Prețul carburanților va fi compensat cu 50 de bani pe litru, timp de 3 luni. Jumătate din această sumă va fi decontată de la buget. Compensarea se va aplica direct la pompă și va apărea și pe bonul fiscal. De asemenea compensarea va fi voluntară.

Decizia a fost luată pentru ca cetăţenii români şi firmele să plătească mai puţin pentru carburant.Valoarea pachetului de compensare va fi de 2 miliarde de lei, jumătate din bani urmând a fi decontați de bugetul de stat. 

Avem de asemenea la îndemână un instrument util, mă refer la OUG privind combaterea efectelor speculative. Măsurile pe care noi le luăm şi care fac parte   dintr-un mecanism eficient pentru următoarele 3 luni nu afectează în niciun fel bugetul de investiţii. Guvernul va păstra ţinta de 7% din PIB pentru investiţii.”

După ce termină ultima propozițe, Generalul a refuzat cu o mișcare discretă a mâinii să mai răspundă întrebărilor din sala de conferințe și cu pași grăbiți s-a îndreptat spre culise.

- Foarte bine ați făcut! 

- Bine, domnule General! 

- Perfect! Ați procedat corect când ați plecat și nu ați răspus întrebărilor presei. 

Guzganii aceia rozalii vroiau doar să vă încurce. Mama lor de golani...

Ușor, Generalul ridică brațul stâng și ca prin farmec toate comentariile consilierilor au încetat.

- Sunt puțin surmenat. A fost o zi grea. Mă duc în cabinet să mă întind pentru 

câteva clipe. Revin cu o schiță a problemei rămase în suspensie. Pun niște gânduri pe hârtie și vă chem, să vorbim. Acum am nevoie de puțină liniște...

- Sigur, sigur... și consilierii s-au retras.

***

După ce a străbătut cu pas domol două coridoare a intrat singur în cabinetul primului ministru. A închis ușa tacticos, cu aceeași oboseală care îl frământase toată ziua. Și-a pus din micul bar un pahar de vin roșu, de țară. După ce l-a privit melancolic, l-a dat peste cap. A descheiat haina, a lărgit puțin nodul prea strâns al cravatei și s-a așezat pe canapea. În față, pe măsuța de protocol, avea câteva foi albe și un stilou. Se va odihni puțin și apoi va scrie schița aceea pe care trebuie să o discute. Are totul pregătit, în cap, doar că nu a pus ideile pe hârtie. O va face imediat ce va fi în stare. Se așteaptă foarte multe de la el. Este prim ministru, general iar țara se află într-o situație gravă. Instabilitatea economică și mai ales războiul din vecini, numai probleme aduc în ultimul timp. Oricât de tare ai fi și Generalul se considera a fi tare, tot te copleșesc. Gândurile îi alergau tot mai nebunatice și mai neclare prin minte. Într-un târziu a ațipit. Ochii grei parcă căutau să vadă alte lumi.

***

Intrarea s-a făcut cu grijă, să nu tulbure somnul importantului personaj aflat în cameră. Încet, încet, s-au strecurat înăuntru, primul operatorul iar apoi tehnicianul. Totul se făcea în cea mai mare liniște. Discreția este elementul de bază al acestui departament. Operatorul a pulverizat din sprayul pe care îl ținea la vedere substanța violacee care s-a răspândit rapid. Generalul dormea profund. Respira constant, iar acest lucru era foarte bun pentru operațiune. Tehnicianul a așteptat puțin ca substanța să își facă efectul și apoi a deschis cutia mare pe care a mânuit-o cu multă  delicatețe. A scos câteva pagini scrise de mână. Era scrisul, ușor de recunoscut, al Generalului. Literele mari și lăbărțate aminteau de un copil certat cu școala, care a scris ceva repede, parcă sub amenințarea mamei. Faptul că Generalul se exprima greu în public și că citea și mai greu erau lucruri deja de notorietate. Literele alcătuiau fraze referitoare la noile impozite. Ideile păreau ușor incoerente, dar, în fond, așa era și Generalul. Tehnicianul s-a aplecat ușor spre capul primului ministru. A atins delicat craniul, în spatele urechii stângi, pe o aluniță și un sertăraș ascuns a ieșit afară de parcă vroia să respire alte realități. A luat apoi ușor cipul din interior și l-a înlocuit cu unul nou. Operatorul, care ajunsese între timp lângă el, a apropiat de noul cip un mic aparat portabil, a butonat frenetic ceva și apoi, din spatele măștii de protecție, prin vizeta de sticlă, i-a făcut cu ochiul.

- E gata colega! Să ieșim! A dus mâna la gulerul combinezonului și a rostit: 

- Operatorul a terminat. Pregătit pentru extracție!

În același timp tehnicianul a mai verificat încă o dată așezarea foilor, a controlat 

poziția cipului și cu o satisfacție reținută a împins sertărașul. Un clic a confirmat închiderea și ușor, a fixat la locul inițial alunița.

- Tehnicianul terminat! Pregătit pentru extracție!

***

Generalul s-a trezit odihnit. Era parcă mai odihnit ca niciodată. Vinul ăsta roșu face minuni. Orice mică problemă se rezolvă cu un vin roșu și un pui de somn. Așa a făcut mereu, așa a reușit să se țină pe linia de plutire prin toate funcțiile pe care le-a îndeplinit. Și-a dus mâna la frunte mai mult din reflex. Apoi, ochii i-au căzut pe hârtiile din fața lui, de pe măsuță. Își aducea perfect aminte cum inspirat de vin, a scris imediat noua schiță de impozite, pe care o așteptau consilierii. Bine că a reușit să o facă înainte să ațipească pentru că, acum, parcă toate gândurile din cap îi fuseseră golite. S-a ridicat de pe canapea, a strâns nodul de la cravată, și-a aranjat ținuta și a luat smucit foile de pe măsuță. De la mișcarea bruscă, stiloul s-a rostogolit cu zgomot surd și a căzut. Probabil era în căutarea altei vieți. Generalul și-a umflat pieptul și cu mână fermă a deschis ușa cabinetului. Mergea hotărât să anunțe noi reforme fiscale.

Notă

Prezenta este o povestire S.F. și orice asemănare cu personaje sau fapte din prezent este absolut întâmplătoare.