Subscribe Us

Libertatea sinelui (de a scrie) unic. Recenzie de Virgil ANDRONESCU

Virgil ANDRONESCU

Libertatea sinelui (de a scrie) unic

Libetatea sinelui unic reprezintă una dintre cele mai bune cărți de poezie publicate de Gabriel Cristian Moraru, poet, traducător, critic și istoric literar, eseist, fondator și redactor-șef al revistei Teleormanul cultural din Roșiori de Vede, județul Teleorman. Paradoxal, deși Libertatea sinelui unic este cartea cea mai complexă scrisă de autor până în prezent, anteriorul volum intitulat Micropoeme a avut un succes nebun în viziunea criticilor de specialitate. 

În volumul de față, publicat la Editura Aius din Craiova în anul 2020, în colecția Poesii, autorul este puțin cameleonic prin faptul că reușește cu mare succes transformări miraculoase de la un poem la altul (trecând prin mai multe genuri și forme poetice: pastelul, balada, imnul, epigrama, legenda, acrostihul, catrenul, rondelul, sonetul, ș.a.) în incursiunea sa printr-o poveste în care, el, poetul, joacă (în Prolog) Pe scena vieții, în rolul principal/ De Făt-Frumos, un crai de roșu.../ Ursit de zâne s-ating-un ideal. Și chiar dintr-un început, C.G. Moraru, ne adresează rugămintea, aproape cât un avertisment: De vreți să știți basmul cum se termină,/ Fiți atenți, rogu-vă, la ce urmează!/ Făt- Frumos, în hlamida-i de lumină,/ La drum purcede liber și crează… Gabriel Moraru, om cu vastă cultură literară și nu numai, purcede liber și crează, regizând, de fapt, propriul spectacol care începe mintenaș cu o poveste inițiatică ce se desfășoară de-a lungul celor 215 pagini de poezie în care vorbește direct de pe scena vieții cu dragii săi spectatori (-cititori). Libertatea sinelui (fără unic și fără a ști că este un titlu al unei cărți de poezie) dă impresia că ar fi titlul unei cărți de eseuri filosofice, deși aceasta conține, pe lângă un lirism uneori reținut, alteori descătușat, eliberat în metafore, figure de stil prin care schimbă ordinea obișnuită a cuvintelor, comparații, hiberbole, antiteze și tot arsenalul figurilor stil pe care le are la îndemână un Poet cu viziune largă asupra asupra poeziei, literaturii. 

Libertatea sinelui unic este o provocare într-un anume fel special, interesant; cred că este o carte mult cerebralizată peste care poetul a tot revenit înbunătățindu-i ideile, versurile, poemele, trudind la această carte câțiva ani buni. Citind-o realizezi că e vorba de o carte de suflet a autorului (personajul principal Făt-Frumos povestitorul), aceasta încheind un ciclu, o etapă a operei sale, fiind cea de a șaptea carte de poezie. Începând cu primele cărți, exceptând Fotopoeme-le și Scrisul este o rugăciune, ștanțe moderne, celelalte sunt, practic, capitole ale unei singure cărți, un fel de acrostih începând cu E de la Elogiul creativismului (titlul cărții sale de debut), continuând cu litera L de la titlul volumului Labirintul cunoașterii, O (de la titlul cărții Oniria sau patria magică), G din titlul cărții Genurile întunericului, stihuri creativiste, trecând prin litera I (din titlul volumului Ieșiri din timpuri profane, psalmi creativiști) și încheind ELOGIUL poeziei cu Libertatea sinelui unic, aceasta deschizând o a doua etapă a creației sale poetice. 

Practic, cartea se deschide cu Libertatea poetului, prefață a criticului literar Domnița Neaga (Mă bucur când văd că literatura română își urmează drumul liber, în ciuda unor nostalgici din vechea gardă care țin cu tot dinadinsul să pună ordine.); continuă cu Prolog-ul și se încheie cu un Epilog – între cele două desfășurându-se întregul spectacol bazat pe povestea craiului de roșu Făt-Frumos prezentând dragilor săi spectatori morala piesei jucate: Urechea mea vede cum miroase mișcarea/ Și nu mică îi este, Doamne, tulburarea//Să dăm uitării albastre ce-am găsit în noi?/ E viața ca supa de tăiței din Hanoi/ Ori ca tigrul ce cutreieră savanele,/ Ori ca nobilul ce-și fumează havanele.// Iată zilele de mâine înmâinindu-se/ Precum melcii primăvara înmelcindu-se,/ Iată sentimentele prețioase din noi/ Sunând falnic din cornul regal sau din cimpoi! (Epilog). Un spectacol cu replici (versuri) și în stil shakespearian (De pe un deal, la fel de bătrân ca moartea,/ Se rostogolea soarele precum un craniu/ Al unui titan, așa cum scrie-n cartea/ Veșniciei, iar totul în jur părea straniu…), o piesă în 29 de acte (ciclurile Acrostihuri acromatice, Balade creativiste, Catrene sofianice – dex. care dă expresie sentimentului că transcendental coboară, revelându-se, De veghe cu îngerul, Epigrame, Fabule creativiste, Geometricale, Hore de metafore, Imnuri de slavă, Întoarceri în Paradis, Jumătatea de fericire, Kalokagathia – dex. uniunea dintre bine și frumos, dintre etic și estetic, Limerickuri – dex. specie de poezie din folclorul englez și irlandez, și alte nimicuri,  Muncile lui Hercule, Năstrușniciile sinelui, O, cântecul păsărilor, Pasteluri, Quarcuri – dex. particulă ipotetică considerată dintre constituenții ultimi ai materiei - poetice, Rondeluri creativiste, Sonete, Șarje lirice, Triolete – dex. poezie de opt (sau șapte) versuri (de câte opt silabe fiecare), în care primul vers este identic cu al patrulea și cu al șaptelea, iar al doilea cu al optulea - pentru fete, Țăpurituri, Urări de sărbători, Vin, Weltanschauung.Versuri scrise pe măști, Xilogravuri lirice, Ying & Yang, Zen), și destul de multe scene care să țină aproape și în priză spectatorul, cititorul avizat. Dragi spectatori, Cortina… se lasă și în spatele acesteia, în culisele cărții Libertatea sinelui unic, poetul Cristian Gabriel Moraru își prezintă Fișa de autor, valoroasa sa Operă literară, închizând spectacolul liric inițiatic cu Confesiunile unui poet creativist, cuvânt semnat de scriitorul Nicolae Dina. 

Poetul Iulian Bitoleanu postfațează pe coperta a patra: …În acest univers liric polisemantic și pregnant semiotic , Cristian Gabriel Moraru frizează firescul, exprimarea curentă, pastișa, inflația de anglicisme avansând pentru lectorul competent o Îngerire fie ea și aducătoare de (dulee) Amertume, care deșteaptă în noi cărarea spre pisc...  



Trimiteți un comentariu

0 Comentarii