Subscribe Us

O întreb - Liubița Raichici

 



Liubița Raichici

O întreb

O întreb pe bunica:
din ce e făcut omul încât nu moare?
(Bine, sau foarte rar...)
Nu moare? Care deștept mă ți-a spus asta?
Nimeni. Eu cred așa. Contrar 
tuturor morților dintotdeauna și deodată.
Fiindcă băiatul care mă iubește
nu mă poate iubi încă.
Dar când vine, el o să-mi aducă 
în dar de nuntă - timpul abrogat. 
O oră de toamnă cât o oră de primăvară. 
Semnul de carte, prima mea frunza de tei
înviată în pieptul lui bogat.
Aceeași poza de buletin în visările mele. 
Filele de calendar întoarse cu fața la perete. 
Ce diferență e între cearșafurile 
din care-și scot capul copiii sau poemele. 
Pentru privirea lui radiez tot: memoria 
amintirea împletitură și ghemul.
De dragul ochilor mei dizolva soarele 
ca pe o pastilă în marea cea mare.
Floarea de mac înroșește tabloul cu 
noi doi atemporali disbiografici în mirare...
Nimeni nu moare mi-a explicat.
Fiecare se naște pentru cineva - dor.
Și vii și morții sunt nemuritor.


Trimiteți un comentariu

0 Comentarii