Eclipsă de Alexandru Costin Tudor

 

Alexandru Costin Tudor 

Eclipsă

Încerc să privesc soarele printr-o piatră...

Ochiul meu eram eu,

eu şi pământul...

Piatra părea faţa nevăzută a lunii,

condensată într-un punct de materie...

Mâinile, ah!... mâinile mele

prea lungi sau, poate, prea scurte

erau urme de paşi în valsul gravitaţiei...

Tu, mă priveai cu îngăduinţă şi curiozitate

ascunsă în firida unui nor.

M-ai întrebat: ce fac?

Ţi-am răspuns simplu:

Încerc să privesc soarele printr-o piatră...