Am dorit să-mi trăiesc viața în așa fel încât dacă marele Avram Iancu ar învia, să fie mândru de mine!

Interviu cu Avram Iancu, sportiv, scriitor și speaker motivațional

Timpul este un etalon care este disponibil în mod egal pentru toți. Felul în care încadrăm realizările noastre în spațiu-timp, ne diferențiază însă. Liberul arbitru e cel care ne conduce spre alegerile noastre. Putem să ne cantonăm în zona de confort fără prea mult efort. Sau, dimpotrivă, putem face un efort susținut în a obține realizări deosebite, proces care însă nu se va desfășura și integra în zona de confort.

 

Astăzi avem alături un interlocutor deosebit, în persoana domnului Avram Iancu, un sportiv de excepție al României. Să pornim așadar într-o călătorie imaginară, alături de invitatul nostru.

   

Cristian Mladin: Atunci când porți numele unui ilustru înaintaș te poți simți predestinat să te ridici la un nivel personal cât mai ridicat, care să facă cinste numelui său, dar în primul rând persoanei tale. Care este povestea alegerii numelui tău de către părinți și cum ți-a influențat viața acestă alegere?

  

Avram Iancu: Eu nu ma simt predestinat să mă ridic la un astfel de nivel, însă, întotdeauna mi-am dorit ca măcar să nu fiu un epigon. Ba mai mult, am dorit să-mi trăiesc viața în așa fel încât dacă marele Avram Iancu ar învia, să fie mândru de mine. Sau cel puțin să nu-i fie rușine. Povestea alegerii numelui este simplă. Numele de familie este Iancu (ca a Crăișorului Munților). Aici n-a fost nicio alegere, poate că este ceea ce aminteați în întrebare: destinul. Situația fiind de așa natură, bunica mea a zis: „dacă tot îl cheamă Iancu, hai să-i punem și prenumele Avram, evident, cu trimitere și cu gândul la marele nostru erou național. Mama a ținut ca să mai am încă un prenume, Marius. Nu am înțeles niciodată de ce a trebuit să-mi strice frumusețea de nume. Am înțeles după 41 de ani de viață, când municipalitatea a redenumit Bazinul de Înot Didactic din Petroșani cu numele meu: Iancu Avram Marius. Dacă nu aveam acest prenume s-ar fi creat o confuzie teribilă, între cei doi Avram Iancu (cel mare și cel mic).

  

Cristian Mladin: Trăim într-o societate în care modelele pe care tinerii (și nu doar tinerii) se focalizează sunt cele ale căror realizări țin capul de afiș al revistelor de scandal. Dar iată că avem și excepții de la regulă. Absolvent al Facultății de Limba și Literatura Română din cadrul Universității ,,Spiru Haret”, în prezent, Avram Iancu este bibliotecar la Biblioteca Municipală Petroșani.

  Prima realizare notabilă, de nivel mondial, a fost în anul 2016, an în care ai realizat traversarea Canalului Mânecii, în premieră pentru România. Cum a fost pentru tine acestă experiență  și care a fost motivația ta atunci când ai decis că dorești să faci acestă traversare?  

 

Avram Iancu: Daca ar fi să vorbesc despre acest subiect, aș putea să vorbesc și să dezvolt până mâine dimineață, deoarece a fost bătălia vieții mele. Totul a început de la citirea unei povești fabuloase a unui soldat din armata franceză, care, în urma înfrângerii suferite în bătălia de la Waterloo, a preferat aventura nebunească de a traversa înot Canalul Mânecii pentru a evita deportarea în Anglia. După 30 de ore de agonie, eroul meu, reușește să atingă țărmul Franței și să-și câștige libertatea. Am fost profund mișcat de acest om, care și-a riscat viața pentru o motivație frumoasă: libertatea. A stabilit și o premieră mondială absolută, traversarea celebrului Canal, înot. Am observat că, în 200 de ani, nu a traversat înot nici un român și m-am enervat. Am cântărit situația și am luat marea decizie: o voi face eu!

   

Cristian Mladin: Trăim vremuri în care avem tendința să minimalizăm importanța familiei, a religiei sau a faptelor caritabile. Acești trei piloni au fost și sunt fundamentul unei societăți sănătoase. Ești tatăl a trei fete, soț și bun creștin. Astfel, ești înconjurat de dragoste și credință., cele mai evoluate deziderate actuale. Pe parcursul anilor, la un moment dat,s-a pus vreodată problema pericolelor la care te expui pe tine (și indirect familia)? Ai avut îndoieli asupra rezilienței familiale?

  

Avram Iancu: Bineînțeles că s-a pus problema pericolelor, deoarece acestea chiar există. Dar îmi ,,fuge” mintea către un titlu de emisiune „Nu riști, nu câștigi”. A rămâne în zona de confort este cel mai simplu. Mă bucur că familia mea a fost întotdeauna alături de mine chiar dacă a trăit emoții și temeri inerente.

  

Cristian Mladin: Politica este un fenomen care ne afectează direct sau indirect pe noi toți în ansamblu, ca indivizi și ca societate. În 2019 ți-ai anunțat candidatura la alegerile prezidențiale din România ca independent. Ce obiective/direcții/programe ai avut în plan și ce anume te-a determinat să te retragi din cursa pentru alegerile prezidențiale?

   

Avram Iancu: Trebuie să recunosc că este o întrebare deosebit de incomodă. Nu mă așteptam la asta, dar vă răspund cu drag. Totul a plecat de la o afirmație pe care am auzit-o de vreo 30 de ani încoace: ,,oamenii buni nu se bagă în politică”. Ca și cum oamenii regretă faptul că cei buni stau deoparte. Ei bine, eu mă știam a fi un om bun. În naivitatea mea, chiar am crezut că în țară există o „armată” de astfel de oameni. Deși toți apropiații mei m-au avertizat și m-au sfătuit să stau ,,cumințel”, eu am simțit că trebuie să fac asta. Dacă ascultam de sfaturile apropiaților, era bine. Dar ajungeam la 75 de ani și atunci aș fi trăit în continuare cu iluzia că aș fi putut să fac ceva pentru țara mea și nu am facut-o. Deși am candidat ,,independent”, am realizat cât este de subțire acea „armată a oamenilor buni”. 

  

Cristian Mladin: Vechii latini spuneau ,,verba volant, scripta manent”. În 2019 ai lansat primul tău volum de autor intitulat ,,Schimbarea ești tu”, un volum motivațional am putea spune. Care a fost impactul scrierii acestei cărți asupra vieții tale? Ai în plan scrierea unui alt volum?  

  

Avram Iancu: Am simțit nevoia de a transpune aventurile mele acvatice (și nu numai) între coperțile unei cărți. Astfel, povestea care a plecat din bibliotecă, s-a reîntors acolo, sub o altă formă, motivațională. Așa cum faptele lui Jean Salatti s-au dovedit inspiraționale pentru mine, cine știe, poate că și poveștile mele vor fi motivaționale pentru alții, acum și întotdeauna. Da, voi mai scrie o carte, pe care o voi intitula ,,Provocarea Rinului”. Asta pentru că am înotat în anul 2023 tot Rinul pentru integrarea României în Spațiul Schengen.

  

Cristian Mladin: Știm că istoria se repetă . Părinții și bunicii noștri au fost și ei copii, au fost și ei rebeli la rândul lor, iar diferențele dintre generații erau vizibile și atunci. Așa sunt și acum. Nimic nou sub soare. Cum era copilul Avram Iancu în familie și în raport cu ceilalți copii? 

  

Avram Iancu: Nimic din ceea ce am fost ca și copil nu prevestea succesul actual. Am fost un copil absolut simplu, normal. Un motiv în plus pentru oricine să fie încurajat, întrucât orice om poate face fapte mărețe fără să beneficieze de condiții speciale. 

  

Cristian Mladin: După munca de peste zi, ajunși acasă, simțim bucuria de a fi alături de cei dragi, de familie și copii. Care este mâncarea ta preferată și ce hobby-uri te împlinesc?  

 

Avram Iancu: Îmi place brânza de capră cu roșiile cultivate cu propriile mâini în solarul de acasă, cu ardei iute tot de acolo. Iubesc și practic tenisul de masă, ciclismul și alergarea.

   

Cristian Mladin: Odată atins un obiectiv, mulți oameni de succes își pregătesc deja atingerea următorului obiectiv, de obicei mai mare. Care sunt planurile tale de viitor ca sportiv dar și ca soț și părinte? 

  

Avram Iancu: Întotdeauna am spus că, dacă voi avea în continuare sănătate, sprijin financiar și dacă acțiunile mele vor găsi rezonanță în sufletele oamenilor, voi continua să activez în acest domeniu. Cu siguranță veți auzi despre ele. Nu am planuri făcute pe un cincinal întreg.

  

Cristian Mladin: Îți mulțumesc pentru răbdare și sinceritate și îți doresc multă sănătate și fericire. Sunt, în opinia mea, cele mai importante. Citius, altius fortius!

Cristian Mladin 

UZPR Arad