Între 16 și 25 octombrie 2026, Bucureștiul devine epicentrul artelor vizuale teatrale, găzduind cea de-a doua ediție a Bienalei de Scenografie (BBScenografie). Evenimentul, readus în circuitul cultural în 2024 după o absență de mai bine de trei decenii și onorat deja în 2025 cu Premiul Special al Senatului UNITER, își confirmă statutul de platformă esențială pentru dialogul estetic contemporan. Printre protagoniștii acestei ediții, la invitația Centrului Român OISTAT, a UNITER și a Festivalului Național de Teatru, se numără și Teatrul de Păpuși Brăila.
Ediția din acest an aduce în prim-plan o nișă pe cât de fascinantă, pe atât de complexă: scenografia dedicată Teatrului de Animație și Teatrului de Copii și Tineret. Dincolo de simplul divertisment, această zonă a artelor spectacolului ascunde mecanisme vizuale riguroase, unde metafora și ingineria teatrală se întâlnesc pentru a redefini realitatea.
Sub conceptul curatorial „Ecosistemul creativ”, expoziția centrală devine un laborator deschis publicului. Spațiul reunește păpuși, marionete, costume, elemente de decor, instalații imersive și schițe originale din producții recente ale teatrelor de profil din România. Dincolo de valoarea lor documentară, aceste artefacte demonstrează modul în care viziunea scenografului transcende decorul bidimensional, transformând obiectul inert în personaj și univers scenic de sine stătător.
Dimensiunea internațională a Bienalei este susținută de prezența a 22 de artiști din patru spații culturale majore: România, Italia, Marea Britanie și Ungaria. În acest context cosmopolit, puntea de legătură cu scena din Brăila este asigurată de scenograful Bajko Attila. Creația sa pentru spectacolul „Povestea pisicilor aristocrate”, montat la Teatrul de Păpuși Brăila, reprezintă un exemplu elocvent de bune practici în teatrul de animație contemporan, în care rigoarea tehnică și poezia vizuală coexistă pentru a educa estetic publicul tânăr (și nu numai).
Prezența instituției brăilene la București nu este doar o recunoaștere a valorii echipei artistice, ci și o dovadă că teatrul de păpuși românesc continuă să fie un organism viu, perfect racordat la căutările și standardele scenografiei europene actuale.
0 Comentarii