puţini câini atacă oameni

Ioana Codruța TUDORIU

puţini câini atacă oameni. timpuri.
"nu e greu...să vezi că tu eşti eu"

să fii tu, tatăl meu, Mircea
să îţi răspund obraznic
şi să plâng de ciudă când mă superi
"nu vă supăraţi, aveţi un foc?"
să te aştept cu bomboane şi ciocolată
să-mi vorbeşti despre Cuba.

seara trecută mi-ai strâns
braţul tare, tare,
mi se făcuse frig
simţiseşi.

îmi aşezaşi trupul
pe umerii tăi
"sus, copilă, sus, soare frumos ce-mi eşti, sus "
învăţându-mă pe degete cerul
constelaţiile şi sfinţii din ceruri.

când mi te-ai adresat pentru prima dată cu "domnişoară"
am plâns două nopţi
urându-mi curbele trupului
urându-mă toată;
ai înţeles că greşiseşi
şi m-ai dus la bâlci
unde am mâncat îngheţată şi vată
pe băţ.