Irina Lucia MIHALCA
Ard clipe la temelia templelor,
urnind lespedea simţi
vaierul lanţurilor.
Mai departe de soare,
insula virgină
apărută din mare
( cu fiori pătrunzi în ea ).
Am sărutat vântul, crezând că-s ochii tăi!
Un mesager nevăzut,
vântul călător mi-a dăruit sărutul.
Parfum suav, mister printre stele,
doar buzele tale în vise!
Misterul învăluie
visele tale,
o lume unde puţini au acces.
Capcane de gânduri
despleteşti spre mâine,
înaintezi
în flacăra stinsă a torţei,
printre voci,
respiraţia ei îţi arde oxigenul.
Două clipe-i separă –
atât de aproape şi-atât de departe...
Blocat printre ruine,
paşii lui călcau peste el.
Ea trebuie să reaşeze
mozaicul pieselor,
şoptind o chemare.
Aripile grele
îşi continuă zborul
spre zenit.
– lumină strânsă în cercul iubirii –
6 februarie 2011
Postări
0 Comentarii