Paula GURĂU
Se-nchină Maria Fecioara în lumina lumânărilor şi eu mă închin la EA. Biserica are stranele goale şi preotul mormăie în altar. Se roagă şi el sau repetă vreun psalm. Vântul şuieră lugubru prin fereastra spartă de lângă pangar. A tras-o curentul pe baba Aglaia ce-şi tot numără lumânările şi mărunţişul. Şi ea bodogăneşte ceva, nemulţumită. Uşa de la intrare scârţâie neunsă, a vechi, a greu parcă i-ar vorbi mortului din sicriul de pe masă.
N-a stat nimeni peste noapte cu Ilie, că el şi-aşa n-ar fi ştiut şi nu mai putea vorbi. În biserică e mai frig decât afară. Peste vreo oră vor veni şi babele cartierului cu câte două flori şi-o lumânare,să-şi facă nişte cruci largi, să guste din colivă şi-apoi să iasă de-a-ndăratelea, bârfind mortul fără picioare mântuit prin moarte de viaţa-i chinuită.
Câteva flori veştejite sunt agăţate în colţul sicriului şi Ilie al lui Postelnicu-Luţă-îmbrăcat la patru ace(costum şi cravată) se roagă şi el, în felul lui Mariei Fecioara.
Căruciorul şi cântarul au rămas de izbelişte…
22 noiembrie 2017
Postări
0 Comentarii