Sete

Alensis De Nobilis

Vino pe pridvorul ochiului să vezi
Cum din lacrimi curge praf de stele,
Cum pe ape fără de amiezi
Mâinile îmi par ca două vele;

Le ridic în aer, nu eşti tu,
Pipăi umbra până ce mă-nghite,
Dă-mi-te în vise, măcar, nu
În altarele de vise jefuite.

Sângerări de iris urcă-n florii,
Însetarea-n pulberi mă divide,
Te visez la fel ca dirijorii
Fluturilor orbi din crisalide;

Te ridici şi te târăşti, agale,
Din tăceri, în foşnet de secunde;
Ţi-e o sete crudă de impale
Şi m-ai bea de m-ai găsi. De unde?