Victoria Milescu
Ploaia
Ploaia umblă pe străzi
în pielea goală
izbeşte cu pumnii de apă în ferestre, în porţi
îmbrăţişează la întâmplare
bărbaţi, femei, lucruri de toată mâna
o dezmăţată, spun cei mai mulţi
printre copacii uzi până la măduvă
până la viermele neadormit
n-au cum s-o oprească
nici oamenii de ordine ai universului
nici politicienii
nici poeţii, visătorii
încercând să o prindă în laţul
unui vers la fel ca ea
crud şi rebel
ploaia îmi intră în casă
se scufundă în lacrima mea multă
şi nu mai iese la suprafaţă.
Postări
0 Comentarii