La Viena a avut loc o mare sărbătoare, numită generic „Izvor de suflet românesc” a fost organizată de Cercul Cultural Româno-Austriac ”UNIREA” Wiener Neustadt și RTV UNIREA din Viena, avându-l ca președinte pe domnul Ioan Godja.
S-a sărbătorit Ziua Europei (a XIII-a Ediție), Ziua românilor de pretutindeni, Ziua Copilului.
Domnul Ioan Godja transmitea gândul bun către invitați:„Omagiem și noi prin cele 3 sărbători, cu un generic anume ales, pentru a ne pune sufletul de roman pe un izvor mânat de dor, care nu va seca nicicând de am veni din orice alt pământ.
În anul omagial al satului tradițional românesc, fiecare român plecat își croiește calea înspre acasă ori își tivește valea gândurilor înspre cărări presărate cu semințe de dor. Astfel în acest an am injghebat o Sărbatoare cu acest generic „Izvor de suflet românesc” tocmai pentru a însufleți reuniunea noastră de suflet punând pe primul loc Alba Iulia din a cărei Cetate România se vede unită, dar în același timp văduvită de cei plecați.”
Și astfel, evenimentul a căpătat anvergura de înaltă cultură, de înalt patriotism. Programul a cuprins momente de literatură, muzică, poezie, expoziție de pictură, prezentarea satului și portului popular românesc.
Au participat peste 75 de personalități ale culturii românești, scriitori, profesori universitari, etnologi, muzeografi, jurnaliști, din România și din multe alte țări.
Cu sfială și cu dor nespus pentru românii de pretutindeni s-a apropiat de „Izvorul de suflet românesc” de la Viena, distinsa doamnă Nadia Urian Linul care a adus aici universul satului românesc din zona Năsăudului. De acolo, pe unde și-au purtat pașii Coșbuc și Rebreanu. Â venit cu mesajele sătenilor din Cristeștii-Ciceului, cu frumoasele costume populare, cu descrierea tradițiilor locurilor unde s-a născut, și și-a petrecut copilăria, unde își desfășoară activitatea ca profesor de istorie și ca scriitoare. Toate acestea cuprinse în cartea „Povești din sat”.
Cuvintele cărților scrise de dânsa în dulcele grai ardelenesc sunt dăltuite în tipare ce vor să păstreze întru eternitate povestea fascinantă a satului ardelenesc, cu haruri și balsamuri ce tămăduiesc sufletele țăranilor, acum, multe icoane în suferință.
Rădăcinile sufletului, precum al copacului sunt înfipte adânc în pământul în care a crescut: „…eu m-am născut la sat, am copilărit și am muncit o viață, ca dascăl al unui sat. O spun și am spus-o cu mândrie, oriunde m-au dus pașii. M-am considerat o norocoasă pentru că am avut această șansă!
Prin ceea ce scriu, vreau să dau viață, să fac demersuri de salvare ori măcar de conservare a tot ceea ce este dăinuit în spațiile rurale pline de mister și natural.”
Cu pasiune și mândrie a povestit românilor adunați la Viena, la marea sărbătoare, că în anul Centenarului Marii Uniri a reușit să înființeze la școala din Cristeștii-Ciceului un muzeu al satului.
În muzeu se desfășoară acum lecții, lansări de carte, programe artistice, șezători, dar mai ales să rămână peste veacuri , o dovada a felului în care au trăit, au muncit și au trăit strămoșii , că și- au păstrat crezul , legământul , crucea, datinile, obiceiurile , modul de viață, cu bune și rele, cu greul sau ușorul timpurilor.
Ceea ce este expus este prins în imagini. Ceea ce nu se vede este munca, implicarea oamenilor, dragostea cu care s- a lucrat , dând fiecare din timpul și vremea sa, din bogăția …sufletească, cu multă râvnă și bunăvoință. Ceea ce se găsește în muzeu este și în „Poveștile din sat”.
Nadia Urian Linul conferă textelor sale un parfum aparte a lumii satului bistrițean, care constituie o adevărată pledoarie pentru frumos și renaștere.
„Cu rigurozitatea cadrului didactic bine școlit, cu experiență și răbdare, mânuind admirabil dialogul între personaje, doamna Nadia Urian Linul descifrează în lumea satului „vremurile trecute”, „anii tinereții”, dar și ai senectuții, descrie săteni „plăcuți la chip și la vorbă”, care se împrumutau uneori, nu cu bani, ci cu „lucrul”, cum credința și speranța nu îi părăseau niciodată, cum lucrurile au rămas, dar oamenii au plecat dincolo, în veșnicie”, așa declara pe bună dreptate profesorul Augustin Rus, român de prin părțile locului.
Dacă vrem să retrăim în suflet anii copilăriei, avem acum un mijloc potrivit: „Povești din sat”!
Postări
0 Comentarii