George MIHALCEA
Sub mușcătura fiarei
mi-e dor de-un trup albastru de femeie
ca de păduri încremenite-n vis
ori de nămeți strânși în vag curmeie
mi-e dor de fiara care m-a ucis
ci nu de tot a fost moartea aceea
și nu de tot nici anii n-au fost trași
pe roata mea care era femeia
fiara în salt spre ultimii mei pași
dar care pași mai pot să facă noaptea
să nu mai urle-a pierdere-n pustiu
de vreme ce sub mușcătura fiarei
rămân tot viu din ce în ce mai viu
Postări
0 Comentarii