Lucia PĂTRAȘCU
AM LĂSAT
Am lăsat iubirii lacrimile mele,
să le facă abur, să le facă stele.
Am lăsat pe ape gândurile toate,
să le ducă valul până mai departe.
Am lăsat în iarbă vorbele zglobii
fluturi să se facă, joc pentru copii,
Am lăsat tăcerii vorba mea bătrână
apă nebăută, jos, într-o fântână.
Am lăsat tot lumii... Fie de orând!
Să rămână-n urmă umbra unui gând…
Căci mă cheamă astăzi cu supus salut
vestul meu noptatec şi mereu tăcut.
Ți-am lăsat, iubite, florile de mai
să-ţi aştearnă-n cale zăpădit alai!
din volumul „Străluce clipa”, 2017
Postări
0 Comentarii