Alexandru CAZACU
Din camera luminată
Petlițele portocali ale hainei
și fanionul vechilor cantonieri
în seara de iarnă ce nici astăzi nu s-a sfârșit
și lingurile înșirate pe fața de masă
asemeni unor păsări
și partea din noi mai puternică
ce vrea să audă cuvintele
și să le înțeleagă
și cealaltă care lasă sunetele să treacă
ca o zbatere de aripi prin dreptul ferestrei
camerei ninse și luminate de-o candelă
de unde facem semn cu mâna altora
din ce în ce mai mulți
din ce în ce mai puțini
pe un peron îngust
cât o lume întreagă
Postări
0 Comentarii