Daniela Achim Harabagiu, O altă dimensiune a sentimentelor. Recenzie de Mihai Vintilă

 

Mihai Vintilă

O altă dimensiune

Daniela Achim Harabagiu este la a doua sa carte de poezie. Prima i-a apărut în anul 2015 și s-ar fi bucurat de aprecieri, ne informează Ioan Romeo Roșiianu în postfața intitulată Daniela Achim Harabagiu sau provocarea poemului de introspecție. Probabil are dreptate dar, cum eu nu am citit acel volum, voi lua în considerație doar versurile din prezentul.

Structurată în două părți distincte, O altă dimensiune a sentimentelor și De ziua dorului și alte zile, cartea pare a înclina spre prima parte mai întâi datorită numărului mai mare de poezii pe care aceasta le conține, 45 față de 33, iar apoi din motive estetice. Poeziile din prima parte par a fi mai atent atent scrise.

O altă dimensiune a sentimentelor este, așa cum bine observa Florin Dochia pe coperta a IV-a  a cărții, tot o viziune a sentimentelor în sensul stabilit de bunul Nichita acum mai bine de jumătate de secol. Deși pleacă de la înălțimea versului nichitian ca motiv de inspirație, autoarea noastră nu reușește să se ridice la mai mult de o încercare de versificare șhioapă. De exemplu, în Samsara, la pagina 8, avem Eu știu că mă iubești, chiar tu mi-ai spus,/ În felul tău ciudat, blajin și-original,/ Numai că eu, abia într-un târziu am înțeles,/ Iubirea mea cuprinsă de-a iubirii val. Același lucru îl putem constata într-o altă versiune a aceleiași poezii de la pagina 48. E toamnă cum a mai fost și vor mai fi,/ Și iarnă, și veri, și primăveri, și fluturi,/ Tu mie fuga și revenirea-n rai îmi ești,/ Iar eu, sunt o nebună care te iubește.

Uneori, căutând să surprindă cititorul face alăturări nepotrivite. În poezia Pe ramuri de iubire de la pagina 8 avem versul Pe ramuri de iubire te-am așezat în jilțuri deși este clar că avem doar o persoană, deci singularul, jilțurile poetei fiind pesemne pentru mai mulți iubiți. Imagini tautologice ne obosesc și în prima strofă a poeziei Pegas ne-a întins aripa unde scrie În fiecare zi, mi-e dor de tine, în fiecare noapte,/ Că te iubesc, îți spun în fiecare zi,/ La ceas de rouă, de lacrimi și de șoapte,/ În zorii zilei și seara, în orele târzii.  Am înțeles că iubirea este dimineața adică la ceas de rouă și cum ar veni în zorii zilei. Imaginea se sparge, enervează cititorul și denotă nesiguranță de tehnică poetică.

O parte din poeziile acestei părți ar fi putut lipsi. Titluri precum Clișeu de câine (pagina 38), Et cetera (pagina 39) sau Catren (pagina 43) și nu ar fi afectat integritatea imaginii poetice. Am găsit desigur și poezii bune. Aș remarca de la pagina 10 poezia Axiomă.

A doua parte a cărții intitulată De ziua dorului și alte zile este diferită ca formulă poetică. Avem mult mai multe versuri libere, chiar câteva forme de baladă și desigur, poezia așa zis clasică, cu rimă, ritm și tempo.

Și aici găsim însă aceeași grabă a autoarei care creează uneori construcții ciudate precum cele de la pagina 60 din poezia Vântul cuVântul – Auzi vântul cum vorbește,/ Vântul, iubitule, ne grăiește!/ Foșnește ale plopilor frunze,/ Întâiul Cuvânt ni-l șoptește,/ Ne aduce misterioase, tainice muze! În pagina imediat următoare reușește o imagine precum următoarea – Mă năruie, mă ridică,/ Îmi crește aripi de sticlă,/ Mă unge la inimă,/ Mă saltă la stele,/ Îmi duce dorul cu ele. din poezia De ziua dorului.

Cartea este o ceartă a autoarei cu sine. Avem multe întrebări dar fără construcția răspunsurilor. Nu sunt drumuri ci, doar începuturi de cărări, care nu sunt urmate, iar dacă sunt urmate, nu duc nicăieri. Toate poeziile respiră un romantism întârziat, de multe ori sugrumat în stângăciile exprimării. Poeta își folosește poezia doar ca pe o refulare.

Ernest Hemingway spunea că este bine, chiar indicat, să scrii la furie, cu condiția de a revedea ce ai scris atunci când ești liniștit. La furie, sentimentele clocotesc în noi. Daniela Achim Harabagiu chiar asta a făcut, a scris la furie dar, a uitat să mai treacă prin texte cu  mintea limpede care ar fi sesizat erorile și le-ar fi îndreptat.

Autoarea se întreabă la pagina 69, Ce mai au de spus poeții?. Eu cred că mult, foarte mult dar, aceea este o altă dimensiune, la care autoarea noastră nu a ajuns încă.

Daniela Achim Harabagiu, O altă dimensiune a sentimentelor, Baia Mare, editura eCreator, 2018, 100 pagini.