Ce face sticla din om. Ion Ciocanu - Poeme de dragoste

 

Ce face sticla din om

Ca sticla-s de pe care vântul fuge;/ Te-oi apăra de groaznică furtună/ Și ți-oi rămâne-n simțuri și în cuget/Putere-ocrotitoare, veșnic bună.//Ca sticla-s ce nu și-a vopsit pereții/ Și n-a trădat nicicum a sa menire/ Prin mine poți privi mulțimi de fețe/ Spre-a le vedea cu spaimă și uimire.//Ca sticla-s de fragil, draga vieții mele,/ Tu nu mă arunca nepăsătoare./ Nici sfărmat în mii de bucățele,/ Eu n-am să-ți intru -cioburi-în picioare.

Am găsit multe versuri bune în acest volum. Ce m-a șocat a fost puterea de inspirație pe care autorul o are. Să folosești o stică pentru comparații și să îți iasă... asta da! Și când mă gândesc că sticla era goală...

Ion Ciocanu, Poeme de dragoste, Chișinău, ed. Hyperion, 1993