Umanitatea din noi. Recenzie la romanul Păsări de titan de Mircea Cărbunaru semnată de Mihai Vintilă

 

Mihai VINTILĂ 

Despre Mircea Cărbunaru orice brăilean împătimit de SF a auzit. Lansat în anii 90 ca scriitor de proză scurtă de anticipație, Mircea a fost unul din numele care putea fi întîlnit în Almanahul Anticipația, revista Anticipația. Jurnalul SF sau în diversele fanzine și publicații care apăreau în anii 1990-2004 atât la Brăila cât și în țară. Realizator și de emisiuni radio și promotor al genului, Mircea Cărbunaru dispare din peisajul revuistic și al genului ani de zile pentru a reveni în 2017. De atunci coordonează fanzinul ArtZONE din Brăila și începe să publice cărți. Prima este o culegere de povestiri intitulată Colecționarul și alte povestiri stranii, și a apărut în  2022, bine receptată de public iar acum primul său roman Păsări de titan, apărut la editura ATU, Sibiu în 2024.

Trebuie să spunem din capul locului că acest roman de debut nu este paradoxal al unui debutant. Se vede din scris, din modul în care conduce acțiunea, din conturarea personajelor, din aproape tot ce conține. Practic Mircea Cărbunaru a reuși să treacă de la proza scurtă la roman fără a-și pierde farmecul și arta de a scrie. Mulți autori au probleme la această trecere dar la Mircea ele par a nu exista, din contră, scrie mai bine.

Construit pe ideea marilor romane spațiale Păsări de titan este un roman pe care cu greu l-aș încadra într-o categorie de SF. Este în același timp un roman de tip space orpera, un roman hard SF dar și unul military SF. O caracteristică majoră a scrisului lui Mircea Cărbunaru în acest roman este posibilul. Tot ceeea ce descrie ni se pare posibil, personajele sunt cât se poate de posibile iar evenimentele le putem privi cu o mare doză de probabilitate că se pot întâmpla așa cum le-a văzut el. Este unul din cele mai realiste romane SF pe care le-am citit în ultima perioadă.

Povestea este plasată într-un viitor în care omenirea a ajuns la marginea sistemului solar și tocmai intra într-o nouă zonă de cucerire a spațiului când are loc contactul așteptat cu o altă civilizație. Acest contact este din păcate unul sângeros civilizația extraterestră (xiliană) fiind una militaristă și dornică de exterminare a altor civilizații. Și așa omenirea se găsește implicată într-un război fără voia ei. Nici pe Terra situația nu este foarte bună. Statele s-au grupat în alianțe în jurul unor poli de interes. Avem Alianța Nordică în frunte cu SUA, Alianța Europei, Alianța Pacificului de Vest, Rusia, China, India etc. Autorul urmărește acțiunile Alianței Pacificului de Vest o alianță alcătuită din statele care au mai rămas în Oceania după încălzirea globală care a ridicat nivelul apelor, Australia, Noua Zeelandă, Japonia și Corea Unită. Cele două figuri importante sunt Amalia Graham președinta alianței și amiralul Aldous Mercer Warren. Nu lipsesc din poveste tot felul de intrigi politice cu personaje bine conturate precum secretarul Robert Kilpatrick,  reprezentantul Japoniei Haiate Tajima sau viceamiralul Harold Preston.

Saga politică de acasă este perfect amestecată cu războiul. Figura lui Sid Carver ca personaj al acestei confragrații, om de modă veche, erou al unor episoade militare pamântene este firul care duce cititorul în zonele de război, în acțiunile de luptă. Tiparul eroului nostru este unui pitoresc, un adevărat lup singuratic care trece prin transformări interioare ajungând chiar să accepte posibilitatea de a conlucra cu inteligența arficială pentru binele general al omenirii.

Trebuie să mai precizez că autorul nostru a căutat să iasă în evidență nu numai prin poveste cât mai ales prin inovațiile tehnice pe care le-a presărat cu un firesc extraordinar în roman. Avem conturate idei despre viitoare motoare, arme de luptă tot mai sofisticate ba chiar și noi tipuri de aliaje bazate pe titan. Pentru a sublinia mai bine aceste aspecte de noutate Mircea Cărbunaru folosește chiar în titlu ideile sale. Astfel păsările de titan sunt de fapt mașinile zburătoare cu un singur pasager care atacă trupele extraterestre asemenea avioanelor de vânătoare din ziua de azi. Ele sunt făcute dintr-un aliaj de titan și au propietatea spectaculoasă și utilă, de a-și schimba forma și de aici portanța. O altă idee fezabilă și bine strunită este aceea de a se consolida cu fiecare lovitură inamică primită. Practic o astfel de navă implicată în luptă în loc să fie distrusă își îmbunătățește caracteristicile elementelor metalice cu fiecare lovitură primită de la inamic! Iată o speculație științifică pe care nu am mai întâlnit-o în romanele de acestă natură.

Scris cu o mare atenție la detalii apartent nesemnificative precum culoarea și structura meselor de consiliu sau culoarile culoarelor prin care trec personajele, cu inedite inovații de natură tehnică, cu suciri și răsuciri politice familiare tuturor, cu momente de luptă galactică reușite, Păsări de titan, este un roman foarte bun. Bine structurat, cu treceri reușite de la un plan la altul, cu personaje momorabile, cu întorsături care nu lasă cititorul să adoarmă, este un roman modern din toate punctele de vedere. Limba în care este scris este una aparent simplă, cu straturi de înțelegere care pot duce cititorul cu mintea în alte locuri. Este o artă de a scrie bine strunită și prelucrată până la a fi armonioasă. Puternic vizual romanul poate fi oricând un scenariu al unui film reușit din domeniu.

Păsări de titan este mai mult decât un debut al lui Mircea Cărbunaru, este o consacrare a sa în domeniul pe care îl iubește atât de mult – SF. Este un roman despre umanitatea din noi. După o astfel de carte nu îmi rămâne decât să mă întreb pe când o continuare?

 Mircea Cărbunaru, Păsări de titan, Sibiu, editura ATU, 2024, 208 pagini.