În ochii tăi nemărginiți de Irina Lucia Mihalca

Irina Lucia Mihalca 

 În ochii tăi nemărginiți 
 
 În noaptea aceasta,
 dorințe profunde și săruturi revărsate.
 Ah, iubirea mea!

 Între vis și tăcerea albastră, prin fire străvezii,
 alături de aripa unui înger ajung 
 în fața păzitorilor porților de sidef
 cu lumini emanate, 
 în ochii tăi, tărâmul visului se desfășoară,
 ușor, ceața se risipește estompată,
 continui să merg fascinată
 prin iarba și florile 
 din care curge muzica,
 în bătaia vântului domol, îmbrățișați, 
 copacii cu frunzele lor
 și glasurile de păsări îmi cântă, 
 un etern anotimp al miracolelor întinse ca cerul,
 ascult muzica înstelată și imnurile de slavă, 
 inima mi se deschide, ca o floare a soarelui,
 mă întreb ce se întâmplă,
 privesc uimită nesfârșitele întinderi,
 picioarele mi se scaldă de valuri,
 în depărtare, în evantai 
 se desfac răsărituri, apusuri,
 în orizonturi ascunse, cuvintele, colorate-n iubire, 
 curg molcom, plouă peste mine,
 ca o mângâiere, ca o rugăciune,
 persistă, prind rădăcini, înmuguresc,
 înfloresc și plutesc,
 îngerii din jur, uneori cu aripi, 
 alteori fără aripi,
 mă însoțesc 
 în lumina aurie, 
 în timp ce 
 noaptea hoinară 
 continuă
 să cadă deasupra lumii.
 
 Este ora plecării.
 În ochi de apă lină, lumini sclipesc, încă.
 Sus, sus, ard stele și dincolo de toate,
 în ochii tăi nemărginiți,
 inima mea te caută.

 Ah, iubirea mea!