Nicolae Vălăreanu Sârbu
Brâncuşiană
Bat clopotele-n dungă prin oraşe,
Turnurile se-nclină spre apus,
Sub salba rugăciunilor golaşe
Sufletul rămâne-n piatră un’ l-ai pus.
Masa plină de tăceri de-atunci
Pe mal de apă a rămas stingheră,
Păsări măiastre o să vină-n lunci,
Să le aşezi în ochi câte o himeră.
Cioplite fin să le dai zborul
Şi oul să rămână sus pe masă,
De sete îţi va fi de infinit, izvorul
Să vină şipotind pân’ lângă casă.
Şi pe alei cu scaune rânduite
Să-şi treacă oamenii sărutul,
Pe sub poartă, nimeni să nu uite
Că nu împărăteşte el pământul.
Postări
0 Comentarii