Virgil ANDRONESCU
COPILUL DINLĂUNTRU
Trăiesc imponderabil
Fără plasă...
Iubita-i permanentă
Volatilizare.
Mai cred ca prostul în inefabil!
Prin viața cea dementă
Rămas-am fără de visare.
Mama e acasă...
Pierdut de mine sunt
- Irecuperabil.
Părinții mei mai cresc și-acum
Copilul ce se chinuie în mine
- Zbor singur pe un drum...
De zborul focului
Care mă ține aproape de neant
Mai muritor decăt sunt alții.
Prin urbea jocului
Lipsindu-mi doar talanții
- Doar cu-n talant
Rămas-am îngenuncheat
În fața chipului iubit!
Imponderabil...
De vers sunt agățat
Și fără plasă
De gând nemărginit.
Cu gândul doar la mama de acasă
Și către tatăl prea-muncit
- De viața lui
De viața-mi noduroasă!
Sunt eu...
Nemărginit.
Pierdut...
În jocul derbedeu
Sunt eul...
Infinit!
Doar eu!
Brăila, 27 nov 2020
Postări
0 Comentarii