FLUTURI DE GÂNDURI - Valeriu GĂUREANU

 

Valeriu GĂUREANU 

FLUTURI DE GÂNDURI

Gândul e scrâșnet de lumină mut,

Răscopt în spargere volută,

Nu e din bob de lut egal născut, 

Ci e Cuvânt și trăsnet ca de luptă.

Nu-i lege ci-i menire ca-n tâmpla minții-gândul

Să nască chibzuință, să facă scormoneală,

Precum nu e din carne, nici răsuflare, duhul

Ce-aduce pace lumii, dospind pe frunte taină.

Șed legile trecute în belagine pietre,

Își strigă mut chemarea pe calea spre înalturi, 

Și doar ecou se-ntoarnă din milenare vetre,

Și tunet sterp trăznește vijelios din nouri.

Balanțele decenței, leagăn de ciutură pe tâmple de fluturi,

Ce vremuri trecute în solzi de argint le îmbracă,

Nimicuri, pustiuri din vanități își caută iar locuri, 

Pas de popas vor drept intrare în inimi să-și facă.

Gândul e scrâșnet de lumină mut,

Răscopt în spargere volută.

Nu e din bob de lut egal născut, 

Ci e Cuvânt și trăsnet ca de luptă.