Veşmântul şi podoabele din zona istorică a Brăilei de la daci şi până în prezent. Perioada daco-romană şi perioada migraţiilor.

Ioana GRIGORE

După ocuparea Daciei de către Traian, în urma a două războaie grele (anul 106 e.n), influenţa romană era inevitabilă. Aceasta s-a produs implicit, cu ajutorul aşezărilor romane situate de-a lungul drumului ce lega Transilvania, mergea pe malul Trotuşului apoi al Siretului, trecând Prutul şi ajungând la Tyras (Cetatea Albă). Pe locul acestor aşezări a fost descoperită o serie deosebită de vase din sticlă romană, dar şi de origine sarmată şi carpică. Prezenţa sarmaţilor în zona oraşului Brăila, se poate observa încă din perioada ocupaţiei romane.

Conţinutul unui mormânt sarmat din zona Brăilei, spre Chiscani, prezintă un ulcior cu ornament aplicat în formă de şarpe. Având în vedere perioada din care datează această descoperire şi originea romană, putem presupune că acest vas are legătură cu cultul zeităţii Glykon, cu înfăţişare de şarpe. Apărută pentru prima dătă pe la jumătatea secolului al II-lea d.Hr., această practică a fost înfiinţată de profetul grec Alexandru din Abonutichus şi răspândită apoi în provincia romană Macedonia, unde ritualuri legate de şerpi existau deja. Cultul prezenta şarpele ca pe o zeitate cu puteri magice, legate de fertilitate şi protecţie împotriva bolilor, mai ales a ciumei.


O descoperire unică în lume, ce atestă prezenţa acestui cult de-a lungul timpului, a fost cea de la Constanţa, din anul 1962, compusă din 24 de piese lucrate în marmură, reprezentând divinităţi greceşti , printre care şi şarpele Glykon. Prezenţa acestor vase romane şi carpice în mormintele sarmatice, demonstrează relaţiile comerciale existente între populaţii, locuitorii zonei brăilene desfăşurând aceste obiceiuri legate de creşterea animalelor, producerea materiilor prime, schimbului de mărfuri, menţinând astfel deschisă negustoria. După retragerea armatei romane de pe teritoriul Daciei, majoritatea ţăranilor romani au preferat să rămână pe loc şi să ducă o viaţă mai bună comparativ cu cea pe care taxele romane le-ar fi impus-o.

Prima invazie a popoarelor migratoare a fost cea a goţilor. Aceştia au lăsat în urma lor, celebra piesă de tezaur numita Cloşca cu pui. În Moldova şi în partea de est a Munteniei, inclusiv Brăila, predominau sarmaţii, de origine iraniană, înrudiţi cu vechii sciţi şi cu alanii, care vor veni mai târziu. Descoperirile constau în vase şi podoabe din secolul al IV-lea e.n, provenite de la populaţia geto-dacă aflată sub stăpânirea noilor veniţi. Printre acestea se numără, un colier deosebit din mărgele de sticlă colorată şi chihlimbar descoperit într-un mormânt, la Deduleşti.

Mărgele componente au formă rotundă, aplatizată la capete, cu centrul de interes determinat de sfera cea mai mare, plasată în mijlocul părţii din faţă a şiragului, susţinută în laterale de două mărgele cilindrice alungite. Următoarele se succed de la cele sferice la cele plate, care încheie la spate, şiragul. Neregularităţile mărgelelor creează un ritm al formelor, care asociat cu aspectul cromatic şi
prezenţa centrului de interes, îi oferă acestei piese, unicitate şi valoare estetică. Invazia hunilor nu îşi lasă amprenta atât de evident, pe teritoriul Brăilei, ei neavând un vădit interes pentru zona dintre Carpaţi şi  Dunăre. În schimb, mai multă influenţă pentru zona munteană a fost migraţia slavilor care, asimilaţi în final de către poporul daco-roman, au lăsat în urma lor o serie de termeni în limbă, sufixe şi denumiri. Referitor la comerţ, scrierile bizantine prezintă ţinutul din stânga Dunării ca fiind unul plin de bogăţii, prosper.

Prezenţa monedei bizantine în această regiune, confirmă legăturile comerciale puternice, susţinute mai ales de împerecherea oraşelor de pe ambele maluri ale Dunării: Brăila-Măcin. Sub acest aspect, al transformărilor, în articolul următor vom putea urmări evoluţia Brăilei, devenită târg, apoi raia turcească prezentând contextul istoric şi influenţele pe care aceste schimbări le-au avut asupra modului de viaţă, al oamenilor dar şi al veşmintelor şi podoabelor purtate de aceştia.

Litera 13, nr.5, p.13
Share:

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Promo

Postări populare