25 mai 2016

Călătoria iniţiatică a pictoriţei Bianca Pirlog în Japonia

Virgil ANDRONESCU

Ceea ce m-a determinat în a face această prezentare a pictoriţei Bianca Pirlog este faptul că o cunosc personal, atât ca artist plastic cât şi ca om. Am fost prezent la câteva dintre expoziţiile sale de la Brăila şi am scris despre acestea, dar am şi consemnat, de la distanţă, câteva dintre evenimentele caritabile pe care Bianca le-a iniţiat ori la care a fost parte importantă printre organizatori.  Întotdeauna am încercat să fiu obiectiv în ceea ce am scris despre pictoriţa brăileacă, Bianca Pirlog, artista care a bucurat întreg mapamondul cu arta sa şi cred că am reuşit în oarece măsură.

RECENZIE - INSTITUŢIA de Gheorghe BACALBAŞA

Dumitru ANGHEL

Volumul de proză „Instituţia”, Editura Tipo Moldova, Iaşi, 2015, 609 pagini, semnat de scriitorul Gheorghe Bacalbaşa, în Colecţia Opera Omnia „Romanul de azi”, are consistenţa epică a unei saga naţională, contemporană, cu anvergura unui „Letopiseţ al Ţării României” din ultima jumătate a veacului al XX-lea şi începutul celui de al XXI-lea; o cronică dramatică a vrajbei noastre din zilele fierbinţi ale Dominoului est-european din toamna şi iarna lui 1989, când naiva şi anacronica utopie social-politică a Comunismului s-a prăbuşit, ca-ntr-un Carnaval de Operetă, cu personaje groteşti, înlăturate de pe scena Istoriei, cu jertfe eroice, „la Timişoara şi-apoi în toată ţara”, care au anihilat mascarada ideologică prin cea mai autoritară... „ghilotină” a unei Revoluţii moderne.

„Instituţia”, un letopiseţ modern, ar putea fi considerat volumul II al altui roman, „Domiciliul obligatoriu”, Editura Alma, Iaşi, 1995, reeditat în 2015, tot la Iaşi, dar la Editura Tipo Moldova, masiv şi acesta, cu peste 300 de pagini, deoarece continuă evoluţia socio-profesională şi implicarea politică a celor mai importante personaje, cărora prozatorul-medic (specialist în obstetrică-ginecologie) le adaugă, le completează sau le cosmetizează, într-o nouă „fişă medicală”, comportamentală, ADN-ul politic, gena moral-etică, grupa de sânge partinică, într-o densitate şi o intimitate biografică, cu mereu alte unghiuri, prin care surprinde originale ipostaze umane.

24 mai 2016

Atât de mult pentru fericire...

Irina Lucia Mihalca 

A înţelege e ca şi când ai fi stăpânul jocului, copilul candid ce trece prin gânduri ca o umbră de sînge. Sunt gândurile unui tânăr pierdut în propriu-i trecut imaginat care-şi regăsea o plimbare uitată pe străduţe magice, lângă o fată care, cândva, era sensul şi esenţa lui. Poate vreo carte, vreun premiu să-i ofere acest mirabil context?
- Nu, gândi atunci el.
Iată o capodoperă care nu are nevoie de nici o omologare, elogiere, mediatizare! Iată o baladă pentru o minune!
..................................................................
- Cum să rănesc un om care mi-a redat speranţa?! scrise el, într-un alt timp.
Sunt tot mai departe de mine. Un pisic visează că plânge...

Timpul dispune de noi haotic, bătrîn s-a trezit într-o amiază bolnavă, încearcă să memoreze unde a greşit şi de ce s-a născut. O întrebare grotească ca şi existenţa noastră! gândi, atunci, el. Din păcate, eu sunt lucid când Fiara trece prin lucruri, respinşii îmi dau dreptate. De n-ar fi Moartea, lumea asta ar avea coerentă chiar şi în Disperare.
....................................................................
Fiecare trezire e o trădare a visului tău,
Fiecare iubire e o minciună a sângelui tău.
....................................................................

23 mai 2016

Rondel fără temă și fugă fără variațiuni

Dan NOREA

Nimic nu pot începe fără temă,
N-am chef, mă doare capul, este luni,
N-am inspirații, nu am pasiuni,
Să dorm sau nu - e singura dilemă.

Compozitor c-o viață cam boemă,
Am lenea moștenită din străbuni;
Nimic nu pot începe fără temă,
N-am chef, mă doare capul, este luni.

Nocturna-a debutat cu o problemă,
Dup-un preludiu cu libațiuni
Fu rândul temei - dragostea supremă;
Sonata cere variațiuni
Dar n-am putut începe fără temă.