24 iunie 2016

Feerie de iarnă

Doina BARCA

Iarna rece, iarasi ma ademeneste,
Cu caldura sobei si cu fulgi de nea,
Ca-n copilarie,totu-I  o poveste,
Cand de clanta usii,mina-mi se lipea.
Iarna-I marea Doamna care-a absorbit,
Tot ce e culoare,si-apoi s-a oprit,
Sa reduca totul la stropi argintii,
Preamarind culoarea de alb si de gri.
 
Ea primeste soarele,cand mindru apare,
Sa-I aduca-n dar flori scanteietoare,
Chiciura pe ramuri,toate imbracate,
Doar in filigrane,fine,delicate.
 
Iarna-I anotimpul cand este posibil,
Chiar si iepurasul sa fie invizibil.
Timp al povestilor esti tu iarna mea,
Ne aduci Craciunul, aduni dragostea.
 
Ne-nvalui cu mireasma de luminari aprinse,
Imbraci lumea in alb,iar visele sunt ninse,

Ai cantece, colinde si larma de copii,
iar noi iti oferim, sceptrul frigului.
 
Esti paradis de sanius,
Tu, Doamna mea cu multe chipuri,
In rochia de brazi cu turturi de argint
te iubesc Iarna, te laud si ma bucur!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu