Marin DUMITRESCU - La marginea visului

Marin DUMITRESCU

La marginea visului 

Pești ai nopții îmi înoată
Aerul înstelat
Și gândul.
Dacă aș putea să adorm
Depărtarea toată
Mi s-ar apropia
Și sigur că m-aș lovi de cuvinte.


Gândul

Gândul este un copac
Înfipt în creierul meu.
Un parazit care se hrănește
Cu mare parte din ceea ce ar fi trebuit
Să asimilez.
Are rădăcini care mi-au perforat
Plămânii și ficatul
Și ramurile lui ajung
Dincolo de Steaua Polară.
Inflorește în cosmos
Universal și frumos
Și este fecundat de toate întrebările
Și îi cade sămânța să încolțească,
Pe toate cărările
De sub fruntea mea pământească.


Fluturele

În seara aceasta
Fluturele a intrat prin fereastră
Tocmai când încercam să adorm
Vâslind obosit printre Cuvinte.
De obicei,
Fluturele venea să mă vadă
Și se uita la mine de afară.
Nu mă întreba nimic
Și nu-i răspundeam.
În seara aceasta
Fluturele a trecut prin fereastră
Prin sticla geamului,
bătând din aripi Grav,
Fără să spargă sticla
Și m-a privit în ochi.
După aceea fluturele
Și-a continuat zborul
Bătând din aripi
Prin lemnul mesei
Și prin tot aerul respirat de mine
Și a îngenunchiat în cele din urmă
Pe tavan.

Share:

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Promo

Postări populare