29 iunie 2016

Petre Crăciun, scriitor: Nu este puţin lucru să obţii Premiul pentru cartea anului, al Filialei pentru copii şi tineret a U.S.R., în 2013, iar peste numai doi ani să obţii Premiul U.S.R.


Interviu realizat de Virgil ANDRONESCU


Virgil Andronescu: Cum aţi început să scrieţi cărţi pentru copii, ştiut fiind că a scrie basme şi poveşti este foarte greu?

Petre Crăciun: Am început să scriu pentru copii în anul 1990, mai mult pentru copiii mei, dar şi dintr-o pornire lăuntrică, din faptul că mie însumi mi-au plăcut mereu poveştile şi îmi plac şi acum. Am început să scriu poezii pentru copii. Am terminat două volume şi m-am dus la singura editură pentru copii, ”Ion Crangă”. Un redactor de acolo mi-a spus că nu ”se mai caută poezii” şi m-a sfătuit, dat fiind faptul că eram profesor de istorie, să scriu roman istoric. M-am documentat vreme de câteva luni pentru un roman care îl avea ca personaj pe Radu de la Afumaţi.

Virgil Andronescu: Din câte ştiu, aţi scris numai cărţi pentru copii şi cărţi poliţiste.

Petre Crăciun: Da... Nu m-am regăsit în acest gen de care am amintit şi mi-am spus că ar trebui să scriu basme. A urmat o nouă perioadă de documentare, de peste şase luni şi am început să le aştern pe hârtie abia după ce m-am simţit pregătit. Primele basme au fost scrie în 1991, sunt cele din volumul ”Basme”, apărut la Editura Zorio.


Virgil Andronescu: Sunteţi profesor dar aveţi şi o afacere în domeniul editării de carte, este aceasta una profitabilă?

Petre Crăciun: Editarea de carte nu cred că este o afacere în România pentru nimeni. Eu am înfiinţat această editură pentru a nu fi nevoit să apelez la alte edituri care nu înţeleg prea bine proiectele mele editoriale, dar am deschis porţile editurii şi pentru ale lucrări, îndeosebi pentru copii, dar nu numai.


Virgil Andronescu: Am remarcat succes după succes… Dar va las pe dumneavoastră să ne spuneţi.

Petre Crăciun: În câţiva ani, mergând mână în mână cu propriile mele cărţi, editura a început să crească. Nu este puţin lucru să obţii Premiul pentru cartea anului, al Filialei pentru copii şi tineret a U.S.R., în 2013, pentru volumul ”Basme”, iar peste numai doi ani să obţii Premiu U.S.R. pentru cartea ”Cu Andersen în Regatul Povestilor”. Iar în acelaşi an, 2016, să fii invitatul Ministerului Culturii pentru a prezenta un volum ( Fetiţa din Floare ) la marele Târg de la Bologna. Toate aceste lucruri fac mai mult decât succesul financiar pentru orice autor şi editură.


Virgil Andronescu: În copilărie, parinţii îmi citeau basme care mă fascinau. Mai ajung astăzi acele basme la urechile copiilor? Mai sunt acestea receptate aşa cum se întâmpla în copilăria generaţiei mele?

Petre Crăciun: Nu ca atunci, dar copiii sunt amatori de poveşti, o văd de fiecare dată când mă întâlnesc cu ei. Uneori le iau din cărţi, alteori din filmele de desene animate sau alte producţii Tv. Este greşit să spunem ”copiii nu citesc”.


Virgil Andronescu: Nu credeţi în ceea ce se spune de mulţi ani încoace! Atunci cum stau lucrurile?

Petre Crăciun: Dacă se întâmplă acest lucru, atunci este o vină a adulţilor, în primul rând a părinţilor care nu-şi fac timp pentru a-i obişnui pe copii să citească. Apoi este vina educatorilor, deci tot a adulţilor. Este o vină şi a scriitorilor care nu-şi fac timp să se întâlnească cu copiii. Mă număr printre puţinii scriitori de literatură pentru copii care face asta în mod curent, iar rezultatele se văd şi mă bucură foarte mult.

Virgil Andronescu: Care este opinia dvs. cu privire la poveştile de astăzi şi modul de transmitere al acestora? Sunt sau nu diferenţe ( uriaşe ) între basmele lui Petre Ispirescu sau povestirile lui Ion Creangă, de exemplu, şi povestirile- pe suport electronic ori clasic, cu personaje imprumutate din SUA sau, mai nou, din Japonia?

Petre Căciun: Poveştile de astăzi sunt inspirate, fireşte, din universul de aspiraţii al omului contemporan, cel care a ajuns să zboare în cosmos, să construiască nave cosmie care călătoresc acolo unde, pe vremea basmelor clasice, ajungeau doar zeii, zâneleşi caii năzdrăvani. Acest fapt nu trebuie să ne îngrijoreze, pentru că societatea nu stă în loc. Important este mesajul poveştilor, miezul lor educativ.

Virgil Andronescu: Ce învaţă copiii din aceste poveşti noi?

Petre Crăciun: Dacă se respectă schema basmului tradiţional, aceea a luptei dintre bine şi rău, cu Victoria binelui, atunci este în regulă. Mai grav este atunci când poveştile moderne ne fac să îndrăgim personajele negative, pentru că sunt mai ”cool”, iar cele pozitive mai prăfuite şi mai obosite. Evident că este diferenţă între poveştile lui Ispirescu sau Creangă şi cele împrumutate din alte culturi. De multe ori, copiii din România sunt puşi să citească astfel de poveşti de import, înainte de a cunoaşte cât de cât poveştile româneşti, ceea ce este foarte grav.

Virgil Andronescu: În oricare casă din oricare cătun ai intra există internet, acolo există o ofertă infinită de ,,poveşti” pentru copii, iar întrebarea mea este: reprezintă acestea un beneficiu sau e un mare dezavantaj pentru copii?

Petre Crăciun: Internetul nu este duşmanul nostru şi nici al copiilor. El est foarte util şi nu ne putem imagina viaţa fără el. Important este să păstrăm un echilibru între viaţa reală şi cea virtuală. Copiii au nevoie de viaţa în grup, de relaţiile fireşti care se dezvoltă între prieteni. Au nevoie de căldura părintească, de basmele bunicilor, de cărţile copilăriei, mai ales de cele care îi pregătesc pentru viaţă într-un mod frumos. Părinţii trebuie să supravegheze accesul copiilor pe Internet, astfel încât aceştia să aibă acces numai la acele informaţii folositoare. Cât de greu este acest lucru, în condiţiile în care părinţii sunt foarte ocupaţi, este altceva. Dar acest lucru trebuie făcut pentru a nu se ajunge la acele efecte negative ale Internetului. 

Virgil Andronescu: Sunteţi membru al USR. Ce avantaje vă aduce acest statut?

Petre Crăciun: Când ajungi membru al USR se spune că intri în categoria scriitorilor profesionişti, a celor recunoscuti, prin calitatea de membru, ca făcând parte din această breaslă scriitoricească. De fapt, asta nu schimbă cu nimic valoarea ta, a scrierilor tale. Nu scrii mai bine sau mai rău după ce ai dobândit legitimaţia mult râvnită. Talentul nu vine odată cu plata unei cotizaţii de membru. Cu toate acestea, nu cred că există prea mulţi scriitori din România care să nu cedeze mirajului de a ajunge membri ai USR.

Virgil Andronescu: De ce?

Petre Crăciun: În primul rând pentru prestigiul de a sta alături de marii scriitori români, ceea ce este, trebuie să recunoaştem, un ideal important. Apoi, asta schimbă percepţia celorlalţi asupra celui dare devine membru al Uniunii. Este plăcut să fi prezentat la o lansare de carte: ”Scriitorul X, membru al USR”. Pentru scriitorii pensionari mai este şi un interes de natură financiară, pentru că există fosta Lege nr. 8/2006, care atribuie celor care sunt membri ai uniunilor de creaţie (scriitori, artişti plastici, cineaşti, muzicologi, acum şi jurnalişti), o indemnizaţie suplimentară de 50 % din cuantumul pensiei. Este, practic, singurul beneficiu material pe care îl deţine un membru, iar banii provin, în baza legii, de la Casele de pensii, nu din fondurile acestor uniuni.

Virgil Andronescu: De curând aşi câştigat Premiul USR. Vă rog să povestiţi cititorilor noştri.

Petre Crăciun: Este cel mai mare premiu obţinut de mine vreodată. Am primit, în acest an, acest premiu pentru volumul ”Cu Andersen în Regatul Poveştilor”, apărut la Editura Zorio în 2015. Am avut cinstea de a-mi fi înmânată Diploma de către preşedintele USR, criticul Nicolae Manolescu, iar plicul cu numele câştigătorului a fost deschis de către criticul Daniel Cristea-Enache. A fost foarte emoţionat, mai ales că în urmă cu doi ani fusesem nominalizat cu alte două volume: ”Basme” şi Cruciada pisicilor”. Am spus şi pe scenă, această carte a fost foarte norocoasă. În primul rând pentru că a văzut lumina tiparului, cu desene minunate de Anca Smărăndache, apoi pentru că a fost cuprinsă în Catalogul oficial al României, realizat de către Ministerul Culturii pentru Târgul Înternaţional de la Bologna, din 2016, alături de volumul ”Fetiţa din Floare”. Un alt motiv este că a fost transcris în Braille, pentru copiii nevăzători din Bucureşti, ceea ce este foarte emoţionant. Şi, nu în ultimul rând, pentru că a obţinut acest mare premiu pe care şi-l doreşte orice scriitor de literatură pentru copii din ţara noastră şi pe care foarte puţini îl deţin. Anul trecut el a fost obţinut de către poetul Arcadie Suceveanu, preşedintele Uniunii Scriitorilor din Moldova. Premiul USR vine după 26 de ani de activitate literară pentru copii. Primul mare premiu obţinut a fost trofeul ”Ion Creangă” la Concursul Poveştile de la Bojdeucă din anul 1997, apoi premiul Filialei pentru copii a USR pe anul 2013, pentru ”Basme”. Dedic acest premiu copiilor care citesc poveşti, care citesc literatură pentru copii scrisă de autori români.

Virgil Andronescu: Electronicul ori printul…?

Petre Crăciun: Ambele. Ele nu se exclud. Eu, personal, prefer să citesc carţile pe vechiul suport. Îmi place să le ţin în mână, să miros cerneala de tipografie, să văd cât de bine sunt lucrate (aici intervine şi experienţa de editor). Pe de altă parte, cele mai multe ştiri le iau din online, pentru că rar îmi cade în mână un ziar tipărit. Aici nu includ, evident, revistele culturale, cele care mai apar astăzi.

Virgil Andronescu: Vă mulţumesc, domnule Crăciun!

Petre Crăciun: Şi eu, domnule Andronescu, cu multă plăcere.

Scriitorul Petre Crăciun a avut bunavoinţa şi plăcerea de a acorda un interviu revistei Litera13.
Acesta s-a născut la 29 august 1962 la Giurgiu, în judeţul Giurgiu şi  este un scriitor de literatură pentru copii, este journalist şi autor de filme documentare şi realizator de emisiuni Tv. Este membru al Uniunii Scriitorilor din România, Filiala Literatură pentru Copii şi Tineret şi director al portalului Literatură Copii, dar şi al site-ului Identitate Românească. A absolvit cursurile Universităţii din Bucureşti la Facultatea de Istorie-Filosofie, secţia Istorie în promoţia 1986. Apoi a urmat studii postuniversitare la Universitatea din Bucureşti la Facultatea de Jurnalism şi Ştiinţele Comunicării în  specializare Jurnalism de Televiziune din anul 1998 până în 1999, după această perioadă a urmat un masterat în Comunicare managerială industrială şi social politică la Universitatea Politehnică Bucureşti  între anii 2005 şi 2007.
A predat o perioadă de şase ani istorie, între 1986 şi 1992 pentru ca mai apoi să fie redactor şi redactor-şef al săptămânalului prahovean Argus, în perioada 1992-1998; a fost redactor şi redactor-şef al revistei Poliţia Română  în anii 1999-2000, după aceea fiind şeful Grupului de Presă al MI în anii 2000-2002; a fost şi director adjunct al Direcţiei de Relaţii Publice din MI (2002-2003); a deţinut funcţia de şef al departamentului de Relaţii Publice la Agenţia Naţională Antidrog în anii 2003-2009. A fost professor de jurnalism în cadrul Universităţii ,,Andrei Şaguna” de la Constanţa.
În urma cu 7 ani a fondat publicaţia online Optimal Media, care face parte din compania Optimal Media Solution. A înfiinţat Editura Zorio, la care s-au tipărit un impresionant număr de cărţi. În anul 2011 a înfiinţat, alături de fiul său, Cristian Crăciun, portalul literaturacopii.ro, acesta fiind destinat iubitorilor de literatură română şi universală de vârstă şcolară. A avut emisiuni la TVR 1 şi TVRI, la care a iniţiat şi prezentat emisiunile "Amprente", "Misiunea permanentă" şi "Alege viaţa". A fost semnatarul a 15 filme documentare, printre care numeroase producţii cu caracter educativ.
Criticul literar Alex Ştefănescu spunea despre scriitorul Petre Crăciun că ,,este unul dintre puţinii autori de literatură pentru copii care a găsit „tonul” potrivit. Nu se exprimă pueril-peltic, nu îi maimuţăreşte fără graţie pe cei mici (aşa cum fac atâţia alţi autori care cultivă genul), ci scrie într-un stil voios şi simpatic, cu umor, cu o încredere tonică în capacitatea copiilor de a intra în jocul relaţiei autor-cititor”.

Cărţi publicate: Cureaua cu ţinte, Editura Neroandria, 1995, roman; Alarmă la Peleş, Editura Grafică Prahoveană, 1996, roman; Poveştile de la bojdeucă, Editura Junimea, 1997, volum colectiv de poveşti; Cuvânt dinlăuntru, Editura Premier, 2001, eseuri; Floarea înţelepciunii şi iarba puterii, Editura Timpolis, 2002, poveşti. În spatele oglinzii, Editura Fed, 2003, versuri; Alege viaţa, interviuri, Editura Codecs, 2004, interviuri cu consumatori de droguri; Agenda de comunicare în domeniul drogodependenţei, Editura Zorio, 2005; Taina ghemului de aţă, poezii pentru copii, Editura ZORIO, 2011; Complexul sălii de aşteptare, eseuri, Editura ZORIO, 2012; Cândva mă chema Codiţă, povestire pentru copii, Editura ZORIO, 2012; Cruciada pisicilor, versuri pentru copii, Editura ZORIO, 2012; Unde-i victima, domnule Atanasiu?, Editura Zorio, 2012, policier; Alarmă la Peleş, ediţia a II-a, Editura Zorio, 2013, policier; Basme, Editura Zorio, 2013; Robert cel cuminte, roman pentru copii, părinţi şi bunici, Editura Zorio, 2014; Primul zbor, poezii pentru copii, Editura Zorio, 2014; Fetiţa din Floare, povestire pentru copii, Editura Zorio, 2014; Basme pentru familia mea, Editura Zorio, 2014; Cu Moş Crăciun în Ţara Copiilor Neîncrezători, 2014; Cu Andersen în Regatul Poveştilor, 2015.



Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu