12 februarie 2017

Livezi de rodii

Irina ANGHEL

Primul sâmbure de rodie
mi-a fost plantat pe limbă
de un zâmbet strâmb
și o sclipire ciudată în ochi.
A încolțit o idee
și al doilea avea deja o aromă
pe care mi-a mai lăsat-o
doar respirația ta pe maxilar
când mi-ai șoptit
în poezie dadaistă
numele tuturor
regilor
și eroilor
și filosofilor
pe care mi i-ai pus la picioare.
De la al treilea
chipul tău a început
să se estompeze
și mi s-a împăienjenit vederea
sub o pâclă de putere
nebănuită,
neîncercată.
Pe-al patrulea sâmbure l-am înghițit
ca pe-o pastilă amară
cu chipul îndurerat al mamei
gravat pe o parte
și imaginea unei ierni continue pe cealaltă,
moneda cu care plătesc
Ambrozia celui de-al cincilea sâmbure,
pe care n-am mai gustat-o
decât pe buzele tale.
Până să strivesc de cerul gurii
a șasea pulsație de rodie,
mi s-au izbit de timpane
toate ipoteticele voci
care îmi strigau
Sindromul Stockholm
și toate legendele
care au șters din principiu
pasajul în care
Persefona gustă deliberat
Fiecare sâmbure de rodie.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu