Proezie

Dumitru ANGHEL

Scriitorul Alexandru Hanganu este receptat în arealul literar brăilean şi naţional ca un reprezentant redutabil al epigramiştilor, creatori de literatură... în răspăr, puşi pe harţă şi cu un simţ al umorului, uneori chiar peste limita elegantă a dialogului paşnic, autori de poezie în format mini, de doar patru versuri, dar respectând canonul prozodic al rimei împerecheate, încrucişate sau îmbrăţişate; poeţi talentaţi, deşi sunt priviţi... cam de sus! şi cu o nedisimulată ţâfnă, contestatară de către ceilalţi- puţini ce-i drept!- poeţi, care atribuie epigramei stigmatul de facil, desigur nedrept şi discriminator.

Adevărul este că epigramiştii au personalitatea unor tipi talentaţi, inteligenţi peste medie şi cu un acut simţ al umorului, iar epigrama este acceptată ca o specie a genului liric cult, alături de sonet, odă, elegie, rondel, glossă, pastel, în ciuda unor... cârcotaşi, care o văd ca pe o damă de companie la recepţii sclifosite, elegantă şi frumoasă, frivolă şi inaccesibilă, dar după care se îndreaptă priviri admirative şi invidioase, mascate de o ţâfnă scrobită şi neconvingătoare.


Este şi inexplicabilă şi din ce în ce mai rar întâlnită această atitudine; şi pe bună dreptate, pentru că epigrama are un precedent convingător. Începuturile epigramei în limba română sunt cunoscute încă de la cea dedicată autorului Psaltirii în versuri, mitropolitul Dosoftei, în secolul al XVII-lea, apoi la altele semnate de Antioh Cantemir, un secol mai târziu, în limba rusă, deşi mai credibile şi mai de laudă sunt catrenele în limba latină ale marelui umanist Nicolaus Olahus, fiul unui boier din familia Basarabilor, nepot al lui Iancu de Hunedoara şi văr cu regele Matei Corvin. Au cochetat cu epigrama, adorata... cenuşăreasă a liricii, poeţii Mihai Eminescu, Octavian Goga, Ion Luca Caragiale, Tudor Arghezi, şi chiar contemporani de marcă: Nichita Stănescu, cu concursul şi încurajarea criticilor literari Şerban Cioculescu, Al. Piru, Mircea Iorgulescu...

Domnul Alexandru Hanganu este un poet-epigramist de excepţie, alături de o listă lungă de colegi din cenaclul brăilean Ştefan Tropcea, care a convins cu cartea sa de referinţă apărută în 2011, Sclipiri de artificii, care-i întregeşte coordonatele stilistice pe un registru tematic, ironic şi persiflant, incriminant, ca un tratat de etică, pe un contrapunct moralizator şi de educativă lecţie civică, din care citez doar un catren, în care ironizează pretinsa lume bună a parveniţilor şi a îmbogăţiţilor peste noapte: Ajunşi patroni şi având prestanţă, / Consumă caviar, homari, / Şi fac amor de la distanţă / La cât li-s burţile de mari (Soţii privatizaţi), lângă care adaugă crochiul epic, un fel de aforism-concluzie: Ca pilot, i s-a părut normal să aibă şi nevastă paraşută.

Epigrama din Sclipiri de artificii are modulaţii tematice pe portative, când grave, ca o sarabandă de baroc preclasic, când patetice, ca un scherzzando preromantic, dar şi în tonuri discordante de Stravinski. Lexicul epigramelor domnului Alexandru Hanganu are dimensiuni de-o mare diversitate, de la eleganţa uşor pedantă a unui salon literar elitist, la partituri licenţioase şi pudibonderie insinuantă, agresivă şi cu intenţia deocheată de a şoca prin argou colorat ori jargon preţios, evident băşcălios, dar toată tevatura lingvistică fiind salvată de un  umor inteligent şi provocator.

Cartea lansată recent de scriitorul Alexandru Hanganu, Proezie – Texte expresii şi poezii cu recul, Brăila, Editura Centrului de Creaţie, 2014, 208 pagini continuă ceea ce a început cu volumul de lirică umoristică de care aminteam mai sus, dar şi pe un prag valoric superior, pentru că locul epigramei l-au luat proza şi poezia, dincolo de structura prozodică a catrenului, dar a păstrat aceeaşi tematică şi acelaşi stil. Volumul Proezie este organizat editorial pe două capitole: Cascade, primul, paginat ca o apă în cădere (pag. 4-131), cu proză umoristică şi Eufemisme cu picioare (pag. 133- 200), al doilea, cu trimitere la poezie, din care a rezultat... hibridul de gen şi specie literară de pe copertă şi a păstrat, ca un al treilea capitol, celebrele sale definiţii, scrise în josul paginilor, de tipul: Farsoare – una care crede că Soarele este un far; Tribun – apreciat de femei că face cât trei; Fosă nazală - spaţiu de la Operă unde instrumentişii cântă pe nas; Nurori – cele ce-şi arată nurii soacrelor; sau şi mai celebrele şi spiritualele sale aforisme-satirice, din care citez câteva: A aţâţat cu nurii ei focul de la inima lui şi l-a fript; Când a văzut sticla goală, s-a culcat cu ea; Avea o cultură bogată pe pământul de sub unghii; Când i-a venit mintea la cap, l-a găsit plin de prostii.

Volumul Proezie, o antologie umoristică de proză, poezie, definiţii şi aforisme surprinzătoare, îndrăzneţe, inteligente, agresive, uşor indecente, unele; ironice, satirice, persiflante, batjocoritoare, insolente, altele; atipice perle de satiră şi umor, pe faţă sau... pe dos, directe sau... cu mănuşi, aparent nevinovate sau voit ofensatoare; ca la uşa cortului, când înfierează vulgaritatea agresivă, proasta creştere, ifosele fără acoperire, mârlănia, lipsa de cultură, prostia omenească. Sau, un manual, un dicţionar complet de umor, şi o variantă de caricatură, realizată nu prin desen, ci prin cuvinte, cu o semantică deturnată, modificată, îmbogăţită... Domnul Alexandru Hanganu se dovedeşte astfel un maestru al literaturii de umor, pe care îl aşez, fără exagerare şi dintr-o sinceră admiraţie, alături de marii maeştri ai genului, pentru flerul şi nonşalanţa cu care foloseşte limba română în latura ei cea mai expresivă şi mai penetrantă. Dacă s-ar lua în serios, scriitorul Al. Hanganu ar putea elabora un... Dicţionar al limbii române hazlii, al metaforei-bufe, pentru latura artistică a literaturii de comedie.

Domnul Alexandru Hanganu este desenat în linii aspre, colţos şi agresiv, aparent cumsecade, pentru ca să-şi păcălească victimele, deşi nu este nici colţos, nici agresiv, nici parşiv, cum îl cataloghează... prietenii (cu şi fără ghilimele), dar poate fi catalogat după portretul semnat de Leonte N., datat 9 septembrie 2011, de pe coperta a-IV-a; în ton cu coperta I-âi, cu cele 42 de măşti de carnaval, de carnaval al umorului, cu o gamă cremoasă a fizionomiei, de-o diversitate surprinzătoare; de la râsul nestăvilit şi năvalnice hohote de râs, la rictusul sarcastic ori dispreţuitor, ori îmbufnat... până la rânjetul ursuzului şi sictirul dispreţuitor al prostului sadea; adevărate A.D.N.-uri de identificare, cu aplecare spre latura cea mai... discutabilă şi cu evoluţia cea mai surprinzătoare, chiar şi pentru creatorul din Ceruri, care n-a intuit, în latura sa perfectă, fiinţa inteligentă şi superioară, de la Adam şi Eva încoace; şi l-a determinat pe Darwin să acrediteze concepţia atee a evoluţiei vieţii pe planeta Pământ.

Cum spuneam mai sus, scriitorul Alexandru Hanganu este un cunoscător al celor mai subtile nuanţe semantice ale limbii române actuale şi, din aceste motive, dominanta stilistică a microprozelor sale umorist-satirice este marcată de latura aparent... neîngrijită a exprimării, deşi tocmai această şarjă de lexic nonconformist îi asigură originalitatea şi acurateţea stilistică, cu arma ironiei în linia întâi a literaturii militante. Titlul complet al cărţii domnului Alexandru Hanganu, Proezie – texte, expresii şi
poezii în recul, sugerează, ca să nu existe niciun dubiu asupra profilului tematic şi structural, o manieră atipică de meticulozitate, care aduce a... brambureală programată, adică un gen de ostentaţie mai mult ironică decât necesar lămuritoare, cu trimitere la prozaicul final... rămâne ca-n tren! Primul segment al volumului, proza, ocupă, aşa cum spuneam la început, cel mai întins spaţiu, acele povestioare – mai mult de jumătate sau treisferturi de pagină - peste 100, scrise în cea mai... zburdalnică limbă română, de la Anton Pann la şezătorile de altădată; de la Bacalbaşa la I.L. Caragiale şi de la Al. Hanganu la Al. Hanganu; într-un recital de lingvistică aplicată, cu accent pe latura ei de neaoşism, mai mult de paradă verbală sau antimodel pentru snobii care se exprimă din vârful limbii şi cu dispreţul la purtător.

A doua structură editorială, marca Hanganu, i-aş zice, pentru că apare şi în volumul de epigrame Sclipiri de artificii, plasată în partea de jos a paginilor – fie de proză, fie de poezie – definiţii în doi peri sau microaforisme, din care am citat câteva, se conturează ca un... joc de-a luatul în tăbârcă, sau ca o nevoie umană de a ne exprima altfel, de a comenta, de a bârfi, de a... ne afla în treabă, dar care reprezintă cea mai nevinovată formă de protest împotriva a tot ceea ce ne nemulţumeşte, ne displace, ne sictireşte şi ne îndeamnă la... sfânta înjurătură!

Ultima secvenţă, poezia, din capitolul Eufemisme cu picioare, adună peste 60 de poeme în manieră clasică, cu ritm iambic şi trohaic; cu rimă împerecheată, încrucişată sau îmbrăţişată, cum a învăţat domnul Alexandru Hanganu la şcoală, când lua premiul I-âi cu coroniţă şi recita versuri de Coşbuc şi Eminescu la serbările festive.

Litera 13, nr 3, iul 2015, p 17-18

Share:

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Promo

Postări populare